Ioana GEACÃR
Premiul Nobel pentru literatura din acest an a fost
o surpriza care ne-a cam lasat pe gânduri. Bucurosi, desigur.
Herta Müller e originara din România. Dar în strainatate
e recunoscuta ca scriitoare de limba germana, originara dintr-un sat
de svabi, într-o insulita lingvistica din România. A fost
propusa de Germania, nu de România, spun altii. Herta Müller
e foarte putin cunoscuta la noi, nici n-a fost rasfatata de criticii
literari. E onorabil ca i-au fost publicate trei carti la Polirom (dupa
aflarea premierii, stocurile au fost epuizate în 2-3 zile, ceea
ce iar mi se pare onorabil ca vrem s-o citim macar acum. Ma refer si
la mine, o cunosc pe Herta Müller doar din articolele de opinie,
i-am apreciat si respectat curajul, dar nu i-am citit cartile, comanda
de la Polirom n-a ajuns înca !!!).
Alegerea Hertei Müller dintre atâtea nume
cunoscute ale literaturii universale propuse pentru premiul Nobel tine
mai degraba de etica, important este spiritul civic pentru un scriitor,
pentru ca e formator de opinii, pentru ca modeleaza.
Criticul si presedintele Uniunii Scriitorilor din România,
Nicolae Manolescu, face o constatare contrarianta: autoarea are marele
avantaj de a scrie într-o limba de circulatie si într-o
tara ai carei scriitori beneficiaza de traduceri si promovare: „Nu
ar fi avut acest avantaj daca ramânea si scria în România”.
(citat dupa realitatea.net). Contrarianta pentru ca vine de la vechea
autoritate critica a literaturii române (si-n România sunt
câtiva autori care beneficiaza de traduceri si promovare!)
De când a intrat în politica, apoi în
diplomatie, dl Nicolae Manolescu s-a retras din acea pozitie centrala,
iar sistemul literar, obisnuit cu o directionare, cu etichetarea valorilor,
s-a fragmentat. Scriitorii sunt claustrati si claustrofobi. Dar despre
asta vom mai vorbi.
„Este atâta indiferenta în tara
asta, de vina pentru tot ce se întâmpla este si indiferenta
populatiei” - spunea Herta Müller într-un interviu,
despre tara noastra, înainte de Nobel.
Nu stiu daca indiferenta e mai rea decât tradarea
intelectualilor, colaborationismul practicat si azi cu puterea, este
lamentabil sa vezi cum un filozof remarcabil încearca sa scuze
gafele unui politician marginit si cinic, mai degraba, cred eu, populatia
se-mparte în indiferenti si colaborationisti. Desigur, vina mai
mare e a celor care tac, care lasa lucrurile sa se-ntâmple. La
noi înca se pupa, convietuiesc si azi tiranii cu victimele lor.
În acest sistem al nostru literar rupt, draga
scriitorule care n-ai pe nimeni în spate (o autoritate, o editura,
o gasca!), tot ce poti face este însuti sa te promovezi, sa trimiti
manuscrise editurilor, revistelor din afara, sa te arunci cu totul într-o
sticla, în ocean, poate o sa te si descopere cineva. Sa pleci
din tara - valabil pentru cine urmareste gloria. (Nobelul Hertei Müller
„este al treilea premiu Nobel acordat unei personalitati de origine
româna, dupa George Emil Palade pentru Medicina în 1974
si Elie Wiesel, pentru pace în 1986. Amândoi erau cetateni
americani când au fost laureati.”)
Sau muta-te pe Internet, daca suporti agresiunea verbala,
golaneala, invidia furioasa care a patruns si-n spatiul virtual. Internetul
e un loc al nevoii permanente de a fi remarcat, induce senzatia de glorie
imediata, dorinta de a fi aclamat, adulat. Timpul fizic dispare, timpul
meditatiei, al sinelui asisderea, nu ramâne decât goana
dupa cititori, dupa lauda. Asa apare textul de unica folosinta, grafomania
feroce, devoratoare. Trebuie sa scrii rapid, sa nu fii uitat. Monstrul
nu-nceteaza sa rontaie si-ti uita gustul foarte repede. Stai conectat
cât mai mult timp!
Ultimele alegeri, ultimele batalii pentru sefia asociatiilor
de scriitori si a USR demonstreaza ca nu e nevoie decât de vizibilitate
maxima pentru un loc privilegiat, mai în fata, o trambulina :
un site interactiv, un loc sus-pus în sistemul politic sau cultural,
o functie înalta. Vorba ceea, adica a zilelor noastre: „fa-te
sef!”
