Mariana Câlţ
POEZIE
(lui Alexandru)
Îmi cuibăresc sufletul
aproape de petala
florii de lotus,
lăsând toamna
să ma mângâie
cu ruginiul ei
cu tot.
Noi nu suntem
numai oameni,
suntem fluturi
cu aripi de Cer
şi colindăm lumea
aşa, din pur capriciu.
Ne aflăm mai aproape
de îngeri
decât credeţi voi,
decât aţi auzit
din basmele
bunicilor
rareori fericite.
Ce să mai lungesc vorba,
Dumnezeu
cunoaşte absolutul
din inima fiecăruia.
Eu sunt doar o fiinţă
care ştie să privească
universul
cu coada ochiului
şi să-l captureze
într-o poezie.
ROMANTIC
(lui Alexandru)
Din inima mea
cresc flori
de nu-mă-uita,
unindu-se departe,
lângă acea stea pierdută,
cu albastrul Cerului.
Peste nişte zile
te voi întâlni din întâmplare
prin oraş.
Cei care îşi vor spune ceva
vor fi paşii noştri
trişti unii de absenţa
celorlalţi.
Poate îmi vei cere mâna
să ne pierdem
visători
prin toamnă,
în urma noastră
căzând frunze colorate
şi lacrimi
de ploaie.
PUNCT
(lui Alexandru)
Sunt un punct
în universul ochilor tăi,
pe care îl păstrezi
în iris,
uitând uneori de el,
când clipeşti
sau când îţi apleci privirea
peste realitate.
Mai multe
nu pot rosti
în acest moment.
Punct.
