Tudor Arghezi
Roata

Mai demult, în vremuri vechi,
Când mãgarii la urechi
Cu mândrie si aplomb,
Agãtau câte un ciomb,
Se muncea mai peste tot,
Cum ne spune Herodot,
Doar cu bratul si cu cârca
Pânã ajungeau ca hârca
Din picturile moldave,
Toti epave,
Pietre, saci si câte cele,
Miere, lapte, cherestele,
Le cãrau doar transpirând
Si voinicul si-ãl plãpând.
Se mai îndoiau din sale
Ca-n furtunã - vegetale,
Si blesteme, precum taxe
Preistoricei sintaxe,
Presãrau sãraci-n colb
Pe-al sperantelor adolb.

Având mintea mai sireatã,
Unul modelã odatã
Dintr-un singur lemn, o roatã.
Si-i chemã pe toti s-o vadã.
Cu uimire necurmatã
A fost iute judecatã,
Pe poteci datã de-a dura,
Mãsuratã fin curbura
Si-apoi pusã o-ntrebare:
Unde foloseste oare?
Tatãl ei atuncea strigã:
Este bunã la cotigã,
Plug, cãrutã, car sau roabã,
Chiar femeia, cât de slabã,
Va cãra de-aici încolo
Tone si chintale, solo.

Zise unul, ei drãcie,
De stiam geometrie
O fãceam mai cu talent,
Însã… fost-am corigent.

George Bacovia
Amurg stacojiu

Amurg de toamnã stacojiu…
Doi pruni, pe deal, se cos în draperii
-Amante-n pardesie stacojii-
Si burgul tot e stacojiu.

Amurg de toamnã stacojiu…
Pe bulevard e forfota mai vie,
Adolescenta pare stacojie
Si burgul tot e stacojiu.

Amurg de toamnã stacojiu…
Din bar, pe ring, vãd fetele cu ie,
Cochete-si miscã jupa stacojie…
Si burgul tot e stacojiu…

Astenie de toamnã

În noapte, coboarã din turle
Sezatii de frig si betie,
Nebunu-nceput-a sã urle
Pe scara de la frizerie.

Cu plumbu-n picioare prin ploaie,
Se-ntorc drojdierii din birturi,
Iar vântul cu falã despoaie
Fetite dispuse la flirturi.

E toamnã, cazarma rãsunã,
Injurii de mamã, de tatã,
Frunzisul asteaptã furtunã
Si demonii coltii-si aratã.
În triste, tãcute saloane
Mã cheamã iubita fierbinte,
Cu ceai si cu douã banane
Sã-i fac pânã-n zori jurãminte.