În interviuri, sau în confesiunile literare fãcute în prefatã, sau în diverse reviste la care colaboreazã, poeta Angela Nache-Mamier recunoaste apertenenta sa la douã culturi: „J’ai mis du temps à accepter mes nouvelles racines, que j’approche mes deux pays (d’origine et d’adoption). Celebratio est un aveu d’amour pour tous les deux car ils ont contribué si merveilleusement à ma naissance et ma renaissance.”
Plecatã de mai mult timp din tarã (la doi ani dupã Revolutie) si stabilitã în Franta, Angela Nache-Mamier este profesoarã de limba francezã la un colegiu din Frontignan, si ...un personaj al culturii locale, fãcând parte dintr-o societate de scriitori grupati în jurul Editurii Clapass (din Millau), iar ea si-a ales sã rãmânã româncã, sã-si reprezinte prima tarã.
„Donc j’ai choisi de rester un écrivain roumain et j’essaie de continuer d’ici mon apport à la culture roumaine ou en général, comme tant d’autres Roumains très connus en France Anna de Noailles, Elvire Popesco, Brancusi,Tristan Tzara,Georges Enesco,Victor Brauner, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Cioran, Paul Celan.”
Nu este singurã acolo, într-o paginã de jurnal povesteste cu umor cum la o întâlnire, din 8 scriitori 3 erau români, iar unul dintre scriitorii francezi îi spunea cã editorul sãu din Paris este român...
Volumul de poeme Celebratio, cu subtitlul Ma Roumanie mystérieuse*, prin prefata amplã, coperta a IV-a cu câteva referinte critice înghesuite în corpuri mici de litere, paginile din interior cu multe citate si dedicatii trãdeazã o fire volubilã, mãrinimoasã, care pare sã foloseascã cât de mult poate din albitura foilor, cu un stil baroc atât în arhitectura paginii, cât si în exprimare.
Citatele din Emil Cioran (de data aceasta interventia lui Cioran este utopicã, în asentimentul romanticilor: «Le seul monde véritable est le monde primitif où tout est possible et rien n’est actualisé », în general poeta îl invocã pe Cioran atunci când îsi ilustreazã ideile patriotice, de apartenentã la cele douã culturi), Chang-Wou-Kien (cu un minipoem delicat, o plasã poetic-meditativã zen în care n-ai cum sã nu te lasi furat si rontãit timp bun: « Avec de grands gestes, / il s’éloigne dans la nuit. / Il avait l’air de cueillir / des étoiles.)», J. D. Passos, Albert Camus, Graham Greene, Emma Lazarus; fragmentele din lecturile de suflet, subliniazã ideile autoarei, dar fac si concurentã textului principal al volumului, întretes cãi de comunicatie, amintesc de o geografie literarã…
O altã ciudãtenie tehnicã este meteahna de a dedica, multe din poezii sunt dedicate, jumãtate de volum, astfel cã în paralel cu lumea textului poetic se formeazã o galerie de personaje, un auditoriu cuminte, discret, însã cu o mare fortã, însufletit doar prin invocare, toate cunostintele poetei sunt învestite de poetã prin simpla numire în personaje (mama, tatãl, «ma grand-mère Floarea, mes grands-parents Ilusz et Mihaly»)
Angela Nache-Mamier reînvie în stil romantic secvente ale trecutului, chipuri dragi plecate, sau atinge inefabila lume de dincolo, «Ils restent couchés,/Plongés dans les pensées, sau Dans le labyrinthe de nos âmes» (In memoriam), o lume ca un ecran alb în care cei dispãruti o transcriu pe a noastrã.
Poeta trece de la o stare de calm meditativ la una de mare intensitate pasionalã, ca în Incantation, care aminteste de imnul românilor prin autoritatea discursului:
«Coeurs pairs, veillées d’étoiles/Faites disparaître les mauvais instants
Brûlez-les au-dessus de la terre/Pâles lumières/Pourchassez, jetez les faux soleils
Les frissons troubles, les heures en cendres. »
Nu îsi cenzureazã trãirea, nu adoptã un stil, nici o modã poeticã, nu se subordoneazã vreunei tehnici obsesive, se abandoneazã doar în apa trãirii, a pasiunilor, a inspiratiei, fãrã vreo cenzurã, nu cautã rafinamentul expresiei. De altfel, încã de la debut (1982, cu volumul Miraculum, editura Dacia, Cluj) si-a manifestat un crez personal femelismul, care este de fapt o redefinire poeticã a dreptului la egalitate al femeilor mai demult câstigat, privit din perspectiva femininã si însusit, o privire cãtre bãrbat de pe aceeasi treaptã, o redefinire orgolioasã: «Une femelliste n’est pas une féministe, elle reconnaît l’auteure qui se sent capable de ne pas «singer» les muscles linguales masculins, elle se sent l’égale de l’homme, sans aucune envie destructrice. (à l’opposé des féministes trop masculines et psycho-rigides à mon goût)»
Femelista Angelei este o femeie bãrbatã, o proiectie demnã, idealã!
Poeta sculpteazã patetic în abanos figuri ale durerii, ale memoriei, «La vieille femme noire, / Toute de noir vêtue / Parle toute seule, / Verse depuis toujours / Dans l’eau salée / Une pluie / ensoleillée / De pétales de maïs» (Pluie de farine de maïs), «Cette femme sèche ne se plaint / Jamais… Elle se nourrit à peine / Courbée sur son tabouret trop bas» (La Veuve) sau minimalist: «Le grand homme tout de noir vêtu / Est prosterné devant la croix enbois / De l’église» (Le centenaire, le vieil Ilié).
Poeziile scurte, de notatie a trãirii cosmice, pregãtesc prin cumintenia lor gravã explozia sentimentalã a poemelor mai ample, declamative: «Le noir absolu / Baisse ses vitres d’argent. / Mes mains les effleurent / D’un geste somnolent. / Les rêves les connaissent / Les dépassent en courant: / Voies cathédrales / Des rimes dans les vents» (Rêver).
Cu o fotografie din Cimitirul Sãpânta pe prima copertã a cãrtii si cu datinile poetizate din interior (hora ielelor - Hora la ronde, nunta cu nelipsita „tzuica” româneascã tinutã în les ploscas - Eclats de noce) sau cu acele realitãti contemporane care au devenit mãrci nationale: „tziganii”, femeile usoare - Filles de l’Est), volumul Celebratio. Ma Roumanie mystérieuse este un omagiu plin de pasiune adus României, dar si un ghid poetic al traditiilor românesti destinat francezilor.
______________________
*Angela Nache-Mamier, Celebratio. Ma Roumanie mystérieuse, Kogaion Editions, Collection Nauta, n° 1
