Un cititor rural aruncat în democratia culturii

Incitat de mentorul nostru spiritual C. Trandafir:
«Tata are o vorbã: „Mãi, îti strici capul!”»

Pagini de poezie serioasã, gravã ca respiratia, suavã ca rãsãritul soarelui de dincolo de oceanul de visuri. Ce sã fac, sã le citez pe toate? „dac-am uitat sã zbor e vina mãrii (ce frumos!) / cã mi-a întins nebunã pe catarge / întregul trup, stiind cã mi-l va sparge, / cu bratele pe crucea disperãrii...” (Valeria Manta-Tãicutu) – „În hamuri, caii muscã din zãbale / Ca dintr-un fier mai dulce ca uitarea / Fluturii tristi duc muntele la vale / Luna subtie-n focuri depãrtarea.” (Mihai Antonescu) – „Din umbra unui felinar / singurãtatea urmãreste pãsãrile noptii “ ( Musata Matei). Si, uite, poeziile astea mã determinã sã mã întreb ce este poezia? Am gãsit un posibil rãspuns: o stare de gratie a spiritului. Am citit cele douã numere (trudite de Florin Dochia) într-o dupã-amiazã în care ploaia rãpãia în ferestre iar cerul pãrea a se fi prãbusit peste oras. Pânã si canalizarea pãrea a se fi umflat de atâta apã. Plecasem la Marseille, ca sã stau câteva ore pe plajã si sã mã scald în Mediterana, dar n-am ales bine ziua. În fine, pânã la Lyon sunt doar vreo trei sute cinzeci de kilometri, plus o taxã pe autostradã de douãzeci si unu de euro, dar sã revin, pentru cã, ce-as fi putut face altceva, decât sã citesc? Mentorul nostru spiritual C. Trandafir: „Tata are o vorbã: „Mãi, îti strici capul!”– «Jurnal cu banalitãti (1974-2008)». Uite aici frazã, popor cititor: „Mã, microbilor, eu vã iubesc, desi sunt asa de mare”. Clipeste des din ochii sui, zâmbetul i s-a fixat ca o mascã… Nu insist asupra discursului sãu fiindcã n-are ce sã spunã, decât câteva lozinci mobilizatoare: de a avea muncitori necesari economiei, sã mai lãsãm literatura la o parte, cã, sã-i scuzãm expresia, astãzi sunt prea multi poeti pe metrul pãtrat. La aceastã „poantã”, surâsul i s-a lãbãrtat dulce, unul din ochi a început sã se roteascã vijelios, ca o moriscã, pentru a surprinde efectul produs. S-a oprit ca un învingãtor în arenã… ” Trebuie învãtatã pe de rost ! „Trei ani fãrã Ion Stratan” – (Bogdan Stoicescu, Florin Dochia ) Sã dãm un citat vesel, întru amintirea delicatului poet: „...as zice cã a confunda morile de vânt cu niste uriasi e o gresealã, dar a confunda pe Rosinanta cu Dulcineea este o dovadã de prostie.“ Ioana Geacãr ne socheazã imaginatia cu o frazã: „...nu pot sã nu mã gândesc ce-ar fi-nsemnat sã fim condusi în acesti optsprezece ani postrevolutionari de Regele Mihai, sau de Nicolae Manolescu!” C. Constantinescu: „Vedetele române si apriga luptã pentru europenizare” – „...una din vedetele cu multã experientã a pozat în ipostaze seminud, încercând sã salveze de la o moarte sigurã milioanele de inconstienti fumãtori” Probabil cã doar pentru seminud o fi fost ea plãtitã, îmi vine mie a spune, dar mã abtin, pentru cã textul este solid, bine articulat, la obiect ! Mai am însã o nedumerire. Autorul textului cu pricina nu ne-a spus cu care parte a corpului ei a pozat diva respectivã seminudã? Sã intuim singuri?! „Rãmân pãcatele pe scut / Iar judecata a-nceput / Sub coviltir în Carul Mare .” (Serghie Bucur). – „mi-e lene / îmi întind pãtimas umbra pe pat / si simulez un deces din dragoste / mã inspirã urmele lãsate de o muscã pe becuri” – „Spleen” (Adelina Vorovenci) – „mi-am dezbrãcat ultima cãmasã de dragoste / si-am împãturit-o cu aripi cu tot / am pus-o în bibliotecã între clasicii sãrutului orb / pe rândul de sus lângã rozariu / unde ajung numai în vârful / picioarelor subtire / cât sã îmi spui iubite / cât sã îti spun / adio” – „cântec de legãnat grâul” (Marina Nicolaev). – „Rãmâi la marginea zilei, iubito” - (Petre Rãu). – „când profesez stresul si nu vreau sã mã vindec / când am 7 ani si simt / cã nimic nu e asezat / si rãzboiul poate începe – («Spatiu alb») Andra Rotaru. Ce ziceam mai sus despre poezie? Christian Crãciun si „Principiul vaselor comunicante” – „Le plaisir du texte tinde sã devinã o plãcere vinovatã, inavuabilã, periculoasã, ca în bine-cunoscuta utopie neagrã a lui Ray Bradbury. Ce este, ce poate face, în acest context, cronicarul literar? Cred cã prima lui însusire, mai greu de cuantificat, este onestitatea modestã.» Onest si modest ca întotdeauna, Christian Crãciun! „Arta fictiunii - Interviu cu Truman Capote” (Traducere din limba englezã de Ioana Ursu). “Care sunt câteva dintre obiceiurile dvs. legate de scris? Folositi un birou? Scrieti la masinã?” “Sunt un autor complet orizontal. Nu pot gândi dacã nu sunt întins, ori în pat ori pe o canapea si cu o tigarã si cafea la îndemânã.” Original mod de a scrie. Eu unul prefer bucãtãria, scriu pe o masã de lemn, printre crãtiti si ibrice de aramã, în care lumina zilei se reflectã dulce, si în timpul ãsta am grijã sã nu se ardã mâncarea de pe aragaz, dacã nu cumva am uitat sã-l aprind (?!), iar când sunt în panã de inspiratie, este de ajuns sã contemplu borcanul cu ardei murati, iuti, „Plaza del sol” (producto de Espagña), pentru ca imaginatia mea sã o ia razna si sã încep sã însir iarãsi povesti, precum Sasa: „Povestea de iubire a degetelor” (Dupã „Povestea de dragoste a urechilor” din vol. „Pauza dintre vene”, pag. 30 - Miruna Vlada) - parodie de Stefan Al.-Sasa: „Numai ridurile pe obraz / ca niste drumuri neasfaltate / ne penetreazã amintirile” Sasa se întrece pre sine! Je voulais vous dire… J’ai oublié ce que je voulais vous dire. Les souvenirs sont engourdis par le froid.

Arthur Silverstone
Ph. D. University of Araruama-Sergipe
Doctor en historia de Epifãnia
Institud’ Estudis Historics Medievals
De Sequeiro de Espinnho

Marseille, lundi, 3 novembre 2008

P.S. Am primit un e-mail de la un domnul Iliescu Ion.
„Asa pe fugã: firma Miron Edcom poate va zice ceva... am fost câtiva ani buni angajat acolo. Am avut (sã zic asa) destinul în mâinile dvs. si nu zic asta în glumã! Eram mic, fãrã bani, cu ai mei pãrinti despãrtiti si eram la primul meu job. Mai întâi în depozit, mai plecam cu câte un camion la casa presei libere, pe urmã putin prin tipografie, pe la Letea cu cele 2 tiruri noi noute!!! Pe urmã delegat prin tarã cu fel de fel soferi care mai de care mai sãritor sã-mi înlocuiascã tatãl cu mii si mii de sfaturi. Într-o zi am avut o discutie cu dvs. îndrumat de unul din soferi în legãtura cu scoala de soferi pe care vã rugãm sã mi-o plãtiti cã eu nu aveam bani. Visul meu era sã devin sofer si asta s-a si întâmplat pânã la urmã. Nici nu ati stat sã cântãriti si mi-ati promis cã în ziua când voi face 18 ani sã vin sã vã spun si plãtiti tot! Nu s-a mai întâmplat pt. cã au intervenit o multime de probleme si 18 ani i-am prins la alt job, dar nici nu mã îndoiesc cã nu ati fi fãcut-o, pt. cã toatã lumea vã stie cã aveti cuvânt . De atunci v-am pus în partea îngerilor ce i-am întâlnit în viata mea!!! timpul mã preseazã si nu mai pot sã intru pe net, dar în curând voi termina ce mã preseazã si cu sigurantã voi citi (asta în cazul în care îmi veti mai trimite) si noua carte a dvs. Respect.
Titlul mesajului este „Ce mica este lumea”. Rãtãcit în lumea asta mare, mi-am dat si eu seama ca este micã!