Jurnal cu banalitãti (1974-2008)

(Secvente)

C. Trandafir

Nu stiu dacã s-au împutinat cititorii acestor secvente de jurnal, dar cel putin familia acuzã jocul meu de „indiscretie”. Cã de ce, adicã, sã intre strãinii în niste intimitãti si secrete ale noastre si chiar ale altora. Mai bine sã scriu romane cu autobiografie… Dar cine intrã în joc trebuie sã joace, nicidecum de nevoie dacã îi place „jucãreaua”. E un mod de a fi. Vivre c’est écrire le journal, de la Costache Olãreanu cetire cetitã si de el de la altii care au cetit si dumnealor etc. Mai spune autorul Fictiunii si infanteriei ceva care m-a surprins: „Nu scriu jurnal decât timizii. Vanitosii scriu ori memorii, ori telegrame”. Nu stiam, însã timid am fost. Si totusi, continui si azi acest jurnal. Intrã în aceastã treabã multã tenacitate, pe care nu mi-o bãnuiam stiind cât de împrãstiat sunt. Cât despre calitatea scrisului de care sunt acuzat, nici vorbã de asa ceva. Asa vorbesc…

1976

14 – 19 mart. S-a publicat stirea cã absolventii treptei I de liceu vor sustine examen pentru treapta a II-a (la matematicã si românã – umanistii si la o limbã strãinã, la alegere). Nota de la examen se va aduna cu media de la sfârsitul anului al doilea al primei trepte si se va face media aritmeticã. Sper sã creascã mai mult conturile limbii române. Cã tare e mai oropsit învãtãmântul, în general, si partea umanistã, în special. E ceva de neînchipuit... Fulguieste, nu-i frig. „Fetili” se zbenguie afarã pânã târziu. Dy se sclifoseste la mâncare, Vy dimpotrivã, ceea ce o determinã sã adoarmã cel mai repede... Banditii nu ne dau apã. N-avem ce bea, sã ne spãlãm, sã facem mâncare. Merg cu douã bidoane pânã la cismeaua de peste drum de lac, pe str. I.H. Rãdulescu, care urcã spre Muscel. Norocul e cã miroase bine a primãvarã si la Câmpina – geoventa dell’ anno e de la vita. Aici, coadã ca la ulei si lapte. În incintã, „elevele” sar coarda si altele, în defavoarea lectiilor. Vy mã întreabã, probabil a auzit cândva de la mine : „De unde nu te cunosc?”... La bibliotecã împreunã cu Vy. Ea îsi alege douã cãrti. Îi cumpãrãm „guase” , un fel de acuarele speciale, si e tare mândrã. Imediat, le si pune în functiune. „Represalii la Roma”, cu Marcelo Mastroiani si Richard Burton. Dacã n-ar fi aceste filme bune, si la cinematograful din urbe, teatru radiofonic si actori mari de tot, am avea mari „probleme” cu artele. Ceva coregrafie fac fetitele. Si desen, sunt ahtiate. Muzicã la radio. Mai ales, autori accesibili: Verdi, Ceaikovski, Strauss, Ravel, Vivaldi, Ivanovici, Beethoven, a IX-a, Eroica, Mozart – Meine Kleine Naht Musik -, Enescu. În miscare, Smith, Viorica Cortez, Edith Piaf, Yves Montand, Aznavour, Ima Sumak, Amalia Rodriguez, Dalida, Domenico Modugno, Boby Solo, toti sansonetistii si cantonetistii, italienii si francezii. Si românii mai noi, „colegii” lui Gicã Petrescu, mai cu seamã Doina Badea, Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Dan Spãtaru, Pompilia Stoian etc. La scoalã, în fiecare marti, proiectãm si comentãm, eu si prof. Georgescu, artã plasticã, pe tãri, pe curente. Împrumutãm de la „Petrol”, aduce Bãrbosul de la Ploiesti si de la Bucuresti. Revista literar-artisticã TV e, de regulã, propagandisticã. Searã „literarã” dezorganizatã de „cenaclul” «Flacãra» al lui Pãunescu. E ceva groaznic. Dã impresia unei întruniri legionare sau de partid social-crestin german.

20 – 24 mart. Bãietii din anul I fac repetitie la un montaj. Printre alti autori de versuri, si Pãunescu. Introduc cenzura, desi P. se preteazã la astfel de spectacole de felul acesta... Scrisoare cãtre «Minerva», în legãturã cu o posibilã editie Stefan Peticã, col. „Arcade”. Am renuntat la „Zarifopol”, care va fi teza de doctorat. Dl. Paleologu îmi spune cã se poate si tipãrirea, si teza. Nu mã mai grãbesc. În plan, micromonografia „Blecher” si editia „Peticã”... Vy îsi pune iar întrebãri „filosoficesti”: „De ce m-am nãscut? Ce înseamnã cã exist si eu?” Dy scrie, cu participarea mea extraordinarã, trei poezioare si le trimitem la „Cutezãtorii”. E prima ei „iesire” în câmpul literaturii. Cine stie ce-o sã mai fie? Sau, fereascã Dumnezeu! Ninge primãvãratic. Din aceastã cauzã, îi scriu lui Tase si merg la Casa de culturã sã caut un model de montaj. Nu gãsesc, asa cã îl fac eu, dar nu cred cã va fi aprobat. Continui treaba cu „Macedonski”. Seara, „Cãlutul roib”, dupã Steinbeck, cu Henry Fonda, Maureen O’Harra... Zi metodicã, marti. Sesiune de comunicãri organizatã de subfiliala din Câmpina a Societãtii de Stiinte Filologice. Vin si de la Ploiesti, si de la Breaza. Sunt patru comunicãri: „Metode de analizã a textului” (M. Lãpusneanu), „Rondelurile lui Macedonski” (Bãiatul vesel), „Procedee în analiza poeziei” (Gavril Vaida), „Pãrintii naturali ai lui G. Cãlinescu” (I. Bãlu). Toti de la liceul nostru. Asistenta se aratã profund impresionatã (pânã la lacrimi!) de reusita sesiunii. Searã de teatru: „Bãrbierul din Sevilla”, teatrul din Giulesti, cu Dan Tufaru, Damian Crâsmaru, Marian Hudac. Prezintã Ion Zamfirescu... Dupã sedinta indigestã ca o ciorbã de sârmã ghimpatã, plimbare nostimã cu Dabija, Pãun, Gane. Meciul România-Franta, pentru Olimpiadã:1-0, dupã ce frantujii ne-au stâlcit la ei acasã – 4-0 !.. Rãspuns rapid de la « Minerva ». Cu editie „Peticã” s-a anuntat anterior... Ana Blandiana! Mãi sã fie!.. “Pescãrusul”, film englez cu James Masson, Vanessa Redgrave, Simonne Signoret. E de prisos sã spun: excelent!..

25 – 31 mart. Surprizã de proportii. Mã cautã Al. Bojin la telefon. În cabinã la Telefoane. Sunt curios si dau curs chemãrii. Mã felicitã pentru obtinerea locului la colocviul pentru doctorat. Mã mir de unde stie. Aflu cã i-a spus dl. Lãudat cu care se cunoaste foarte bine, mi se pare cã amândoi sunt olteni sau de pe la corpii didactici. Se scuzã cã a fost determinat sã procedeze asa, au fost toti împotriva mea: de la inspectorat, de la scoalã, de la „organizatie”. „Stiam, i-am spus. Dacã eram eu, as fi refuzat sã fac parte din comisie”. „N-am putut, am si eu atâtea bube pe cap…”. „Sã vã fie de bine”. „Mi-a apãrut o carte despre Arghezi, continuã. Þi-o trimit. Stiu cã esti un cititor de elitã…” etc. Pe aici, nimeni nu stie treaba cu admiterea, doar nevastã-mea, cãreia i-am spus sã tinã secret total. Dar mai stii cui i-o fi soptit ceva-ceva. Gura femeii…S-ar putea sã mã însel si discretia sã fie, deocamdatã, absolutã… Îmi place cã si fetitele citesc mult. Amândouã sunt afisate la panou, cititoare fruntase. Vy, parcã am mai spus, face parte din colectivul de „conducere” (!) al bibliotecii. Repetitii, repetitii… Apoi serbare-spectacol. Merge greu. Montajul, la fel, desi ar putea fi de efect: proiectii, bandã sonorã, tipete patriotice. Vy, „Povesti nemuritoare”. „Stii ce frumoase sunt? se entuziasmeazã ea. De-acum nu mai iau decât de astea” (de la bibliotecã). S-a încãlzit bine de tot. Am trecut la balon. Dl. Grigoriu e cu suba încã. Ne mai „încãlzim” cu „ambrozie” si cu citanii vechi, interbelice. Îi place dar parcã se simte stingherit… Sesiunea de comunicãri a elevilor: 11 „comunicãri”, destul de interesante. Entuziasmul meu e histrionic. Mare consiliu profesoral la încheierea trimestrului. Fetitele sunt euforice cã a venit vacanta si cã au medii bune: Vy numai 10, Dy, 8, 9 si mai multi de 10. Mãmica le cumpãrã pantofi, rosii pentru Dy, negru cu rosu pentru Vy. Si un pardesiu în carouri viu colorate pentru Vy. De patru zile încoace, lucrare se tot face: „Basmul folcloric si povestile lui Creangã”. Pentru reciclarea consoartei. Mare scofalã!.. Scrisoare de la Tase. O veste înmãrmuritoare: s-a acuzat ferm cã Miezul si coaja de C. Stefanache este un plagiat dupã Michele Prisco, O spiralã de ceatã. Nu cunosc originalul. Ca de obicei, Tase e panicard. Zice cã poti extinde bãnuiala pânã acolo încât sã crezi cã C. S. nu e singurul, o exceptie, iar cauzele unei asemenea eventualitãti nu sunt doar psihologice. Iresponsabilitatea lui S., continuã Tase, e de proportii ceva mai mari, întrucât si alte romane ale sale pot si vor fi puse în paralel cu originalele strãine! Eu parcã nu pot sã cred asa ceva…

5 – 9 apr. Noi, familiuta, plecãm (numai mamita, la reciclare) la G., locul de bastinã al „sefului de trib”. Cu autobuzul pânã la Ploiesti, cu acceleratul pânã la Tecuci. În gara de sud, vai, n-avem tren spre Ivesti. Ne ducem pe jos la autogarã, greu, bagaje, cald, pantofii cei noi mã strâng. Fetitelor nici cã le pasã. Cu autobuzul, dupã trei ore si jumãtate si de asteptare. Oricum, ajungem acasã la 17,15. A venit de la Iasi, cu un IMS, si fratele Alexandru cu cei doi copii ai lui, Monica si Cãtãlin… Zile frumoase tare. Câmpurile-au început sã înverzeascã, parcã suntem la Mircesti. Plajã în grãdinã, fetitele mã imitã, tata taie via. Bunãstare întocmitã: vin, urzici, bors cu stevie, galinã grasã, ouã fãrã restrictie, ratã cu varzã a la Grivita, cocosul cel mai dezvoltat. Vy stã mult într-o roabã si mãnâncã seminte, contemplând starea si miscarea lucrurilor si fiintelor. Secretarul de la Sfatul popular scrie poezii, vine si le supune atentiei mele „experte”. Chiar cã are ceva: „Cerne timpul boabe mici de soare / Pe cortegiul de menade si satiri…” . Felicitãri. Nu mã asteptam… Blaga, Frumosii nebuni ai marilor orase, La umbra cãrtilor în floare (Cornel Ungureanu), „Cinema”, „Luceafãrul”, „România literarã”. În lume nu mai stiu ce se întâmplã. Cei mai iubiti, în Grecia, apoi în Kuweit. În tarã, „Laudã partidului si României socialiste”, urmeazã a 35-a aniversare a întemeierii Partidului: acad. Eugen Jebeleanu, Ana Blandiana, Doina Sãlãjan, Vlaicu Bârna, Dan Desliu, Traian Iancu. „Omagiu criticii literare si criticilor literari, pe care îi citez pe ordinea de zi” (Nichita Stãnescu)…Se rãceste vremea si ne cam stricã cheful. Si plouã. Doar secretarul mai trece pe la noi si ne încântã cu poeme. Fotbal, Olanda-România: 3-0… Noroc mai e cã avem televizor, o raritate pe aceste meleaguri. Emisiunile preferate: Teleenciclopedia si Telecinemateca. Continui sã vãd serialul „Forsyte Saga” si „Seri literar-politice”…

10 – 14 apr. Din nou, soare, cald, primãvara atotbiruitoare. E comunã mare Grivita, cu satul Cãlmãtui, unde, la „conac” (acum scoalã si altele), la sud de iaz, pe un promontoriu, au locuit pãrintii lui Victor Ion Popa. Aici a scrie el Velerim si veler, Doamne*. Manlache Plesa, eroul, e din Grivita, unchi al lui nea Gheorghicã Bujor, care o face si pe stomatologul, are un cleste primitiv si cine pofteste sã-si scoatã dintii paraditi, fãrã anestezie, în doi timpi si trei miscãri a scãpat de ei… Pãcat cã se instaleazã un colt de lehamite în acest colt de lume binecuvântat, mai ales cu oameni dedati la ironie si umor. Chiar dacã bunãstarea e „la pãmânt”, care nu mai e, bunãdispunerea încã mai transpare. E mare haz cã Gheorghe Mazilu s-a fãcut tractorist, îsi reparã tractorul în fiecare zi si a scos atâtea „piese” din el, cã mai poate face încã unul! Vãrul Manolache e brigadier, mi se plânge cã i se pun bete în roate. Îi turuie gura ca masina de bãtut pãpusoi, lansând niste combinatii lingvistice de toatã frumusete. Reiese cã inginerul sef si ceilalti n-au nici un interes sã facã treabã. În sectorul viticol, nu-i preocupã „gradul de toxicitate”, acele „pesticide combatibile”, fapt pentru care se produce „30 la sutã manã”. Si explicã procedura corectã: „Se amestecã zeama bordelezã cu sintoxul, se face o solutie unicã, sã le combatã pe amândouã... Timp de o sãptãmânã mana actioneazã în continuare. Sintoxul nu mai e combatibil cu zama bordelezã, se descompune una pe alta si nu mai are eficientã… Am pierdut aproape douã milioane de lei, mana si molia continuau… Plec dupã inginer sã-i comunic cum e cu substanta. El zice: «Gara! Nu mai stim decât noi, schimbã pânã la cicatrizare!» Varul, stii, are propietãti în solutie de lipire si neutralizare, neutralizeazã sulfatul de cupru, îi dã un timp mai prelungit asupra bolii, intrã derect, varul îl proportionalizeazã”. Dy si Vy. joacã concina cu bunica si cu mos Dumitru… Vine si vecinul Vasile Coroga, un bãietan cu legãturi bizare la bibilicã si-mi spune cã a tinut musai sã-mi spune mie , „cã matale esti om destept”, ce plan a imaginat el: un avion. Materiale: fiare, tablã, sârmã, lemne, cuie**. Îl va ajuta Emil, acordeonistul, care are o doagã în plus fatã de Vasile si e foarte priceput la constructii… La dl Cãpraru, pictorul, fostul meu învãtãtor, care a pãtimit pentru tineretea sa interbelicã . În timp ce el mã deseneazã în creion si facem miscãri de pahare, îi arãt ce multe stiu eu despre interbelici, Nae Ionescu, „Criterionisi”, „Tânãra generatie”… Secretarul aduce creatii noi. Retin o strofã: „În luminã pâlpâie un dor / Si de dorul rece dintre astri / Din pãmântul limpede izvor / Or sã creascã trandafiri albastri”…***

15 – 18 apr. Plecãm la Pechea, unde e bunica fetitelor, adicã soacrã-mea. Trec pe la diversi cunoscuti: dna Gheorghiu, al cãrei sot, bravul croito Gicã, a murit asa, netam-nesam. Apoi, discutii prelungite cu d. Nicu Petrache, învãtãtor pensionar, cu postasul meu Lungeanu. La liceu, mare voie-bunã cu fostii „colegi”, mereu prieteni. Vizitã si acasã la Lucicã Trifan, profesor de limba rusã, acum director. La d. prof. Drãghici stau cel mai mult, îmi aratã biblioteca lui, noutãtile, culegerile lui de folclor, grãdina cu vita de vie curãtatã si bine prinsã pe „spalieri”. Dar cel mai bine e pe beci, o cãmãrutã, cu tot felul de sticle si pahare, mãsutã, scaune, mere, struguri atârnati, dovleci si discutii înfocate, stropite din belsug. D. Drãghici e oltean de la Strehaia, venit aici din tinerete, însurat, studiat, profesor al meu de românã…Iau brusc hotãrârea de a pleca la Câmpina. Trecerea prin Galati. Merge cu noi, pânã la regiune, si sorã-mea Caterina. Pe la ora 12, ajungem acasã, acolo pe Valea Prahovei se-ngânã un ecou. Mamita n-a venit de la reciclare. Preluãm noi initiativa unei curãtenii exemplare. Cumpãrãturi de-ale gurii. D. Ionescu, omul cu bicicleta si cu mustata ungureascã, îmi aranjeazã televizorul cam dereglat. Le scriu lui Tase si lui Remus-Grecul si le povestesc cum a fost la tarã, precum si alte nimicuri. Dy e gospodina casei. Nu s-a mai vãzut cândva atâta hãrnicie si pricepere… Vine si mamita foarte reciclatã. Circulã o vorbã adaptatã: Reciclarea e ca lumânarea la capul mortului - îl lumineazã, dar nu-l desteaptã…

19 – 24 apr. La Casa de culturã. Costicã Radu, cine nu-l cunoaste, un om de o camaraderie exemplarã. A fãcut istoria si îndeplineste atributii mai pragmatice. E metodist, îi place miscarea, nu-i frumos, nici dictiunea nu-l ajutã cu nimic, dar e foarte simpatic si are un succes tare la sexul slab. Bineînteles, mergem la restaurantul „Bucuresti”, unde, pe lângã efortul de bazã, discutãm cu aprindere … chestiuni mai putin culturale si mai mult erotice… Început de trimestru. Toatã lumea tânjeste. Cel putin eu sunt într-o stare gravã de blegealã. Astenia de primãvarã are un efect ametitor. La o sedintã (horribile dictu!), motãim si obosim. Tovarãsa Buhai gâfâie, rosie ca racul fiert, sã ne reanimeze... Nu, categoric nu mã simt bine. Colac peste pupãzã, Vy. plânge parcã e sfârsitul lumii, din cauzã cã a tras-o un bãiat mai mare de jachetã. Nu se poate stãpâni multã vreme. Într-un acces de sinceritate, ele mi-au declarat cã plâng ca sã le împãcãm noi…Telecinemateca: „Pescarii din arhipelag”, cu Yves Montand si Alida Vali… Cumpãr „România literarã”: Premiile Uniunii Scriitorilor: 1) Prozã – Eugen Barbu, pentru Miresele si Incognito; George Bãlãitã, pentru Lumea în douã zile; Radu Tudoran, pentru Acea fatã frumoasã. 2) Poezie – Al. Cãprariu, St. A. Doinas, Nichita Stãnescu. 3) Criticã – Romul Munteanu, pentru Metamorfozele criticii moderne europene, Ion Negoitescu, pentu Engrame, Mircea Zaciu, Lecturi si zile. Etc. Debut – Cornel Ungureanu, pentru La umbra cãrtilor în floare, Ion Vianu, pentru Stil si persoanã.
Citesc, pentru destindere, Trei milenii de umor, o culegere de anecdote de Tiberiu Ban… Mã zbucium tare cu Blaga, Timp si spatiu, pentru „comunicãri” la subfilialã. Cam suferã de pretiozitate. Concomitent, reiau Clasicismul lui Ion Barbu, pentru „Convorbiri”. Jebelenu la 65 de ani: „Nimeni n-avea ceea ce el avea” – superba lui mustatã. La multi ani! Radu Cârneci scrie cum a fost la Dakar si Léopold Sédar Senghor a spus cã ”Presedintele Nicolae Ceausescu mi-a dat exemplul sãu”. Emotionant…

25- 30 apr. Zilele Pastilor. Bucuria crestinãtãtii si a copiilor. Ouã rosii si verzi, cozonac, miel. Zi strãlucitoare. Lecturi usoare, reviste, umor, versuri luminoase pentru El si „mase”: „Gândire nouã-n patria strãveche, / La ale României metereze, / El stã ca primul grãnicer de veghe / Si-n veci de veci nu poate sã trãdeze. // Acesta-i gândul nostru cel mai tainic, / El stie pentru tarã sã se batã, / El e al libertãtii noastre crainic, / Oricât de greu ne este câteodatã” (A. Pãunescu)…Noi mergem cu entuziasm la învãtãturã („Învãtati, învãtati si iar învãtati!” rosteste El). „Fetili” fac o escapadã pânã la podul de la garã, fãrã stirea noastrã. În plinã sãrbãtoare, se lanseazã cu mustrãri nestãpânite. Natura înverzeste spectaculos. Totusi primãvara întârzie sã se instaleze autoritar. Dau gata comentariul despre Blaga, 15 ani de la trecerea în elemente. Teatru: „Pasãrea Sperantei” de Radu Theodoru. Impresia de inautenticitate e coplesitoare. „Autenticitate revolutionarã”: „Cuvântarea tovarãsului N. C. la Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor din România constituie un document de o deosebitã însemnãtate teoreticã si practicã, prin analiza profund stiintificã etc. etc.”. „În pregãtirea Congresului educatiei politice si culturii socialiste”. 80 de ani de la nasterea lui Mihail Ralea. Din „Colocviile” sale (1962): „Ca specialist exigent, ca om de culturã, ca un cunoscãtor profund al stiintei marxist-leniniste – adicã al adevãrului stiintific despre naturã, viatã si societate – tânãrul intelectual va putea…” N. Manolescu ia în seamã debuturi: Mariana Bulat, Doina Felicia Mihoc, Doina Sterescu, Mihai Tatulici. „Dictatorul”, cu Charlie Chaplin si Paulette Goddard.

1 – 5 mai Nu se face demonstratie de 1 mai anul acesta. De ce? Nu stiu. Stãm o zi acasã. Tenis de câmp România-Austria. Nãstase câstigã, Hãrãdãu pierde. La dublu, câstigãm noi. Cu d. Spulber, la meciul Poiana-IRA. D. Spulber e cel mai cunoscut suporter al Poienii, intrã triumfal, are loc la tribuna oficialã, mã ia si pe mine în „elitã”. Tânãrul profesor, cu pãrul alb, e solid, a fost pe vremuri jucãtor de fotbal. „Bec?” întreb. Nu, înaintas. Nu+mi vine sã cred cã e robust. Eu am fost centru înaintas, „la pomanã” si, de aceea, golgeter… Ultimele meciuri d simplu la tenis, pe care le câstigã tot românii. Nãstase este excelent ca jucãtor de tenis, dar stã rãu cu nervii. Pentru o minge face un tãrãboi groaznic. Ba înjurã de aia a mã-si, pe româneste, de se cutremurã mapamondul…Fetitele se distreazã cu filmul „Pãcalã”, Sebastian Papaiani.. Dl Lãudat îmi scrie cum serbeazã spaniolii zilele Pastilor. Trebuie sã pregãtesc strasnic, pentru primul examen, pe Maiorescu, proza artisticã si politicã a lui Eminescu, proza lui Macedonski. Duc fetitele la strand si stau cu ele pânã la ora 16. În adâncime, Blaga si Barbu. Remus îmi dezvoltã, în scrisoare, „afacerea Stefanache”. Înclinã sã vadã, în chestie, mâna fatalã a rechinilor si lãbuta împutitã a caracudei…”În numele poporului italian”, film tare.

6 - 13 mai. Dna Stefãnescu îmi spune în mare tainã si „profund jignitã” cã a sosit procesul verbal de respingere la gr. I Stiam, am vorbit cu Bojin. Rãmâne tare surprinsã. Abia acum îi spun cã am cale deschisã la doctorat. Ca sã contrabalanseze stirea rusinoasã a respingerii, care face deliciul târgului nostru atoatestiutor… Am dormit mai bine, dupã certurile mele îndelungi cu Morfeu. La 6, „fac coadã” si mi se „dã” lapte si iaurt – gem de vacã, le spun fetitelor. La scoalã, activitate substantialã si, totusi, relaxatã****.
Serbãri, scrisoare lui Tase bibliotecã, librãrie, Ion Barbu, meci de baschet (IV A – IIIC), „Clasicismul european” de Matei Cãlinescu,”Noi si clasicii” de N. Barbu. Mã burdusesc cu clasicismul. Searã de teatru, „Bãlcescu” de Camil Petrescu, prima parte. Cu Dy si Vy, la marele meci de fotbal „Grigorescu” si „Petrolul”. Cea mai mare bucurie a fetitelor e cã jocul se desfãsoarã pe ploaie pânã se declanseazã potop si o luãm la goanã… „Partidului – omagiu” (1921 – 1976): „Esti unul pentru toti, far, steag, busolã / Si-n suitorul nostru drum spiral / Ne duce sub înalta ta cupolã / Aprinsu-ti astru cãtre ideal” (Beniuc). E aproape la fel de valoros ca Secretarul de la Grivita. E tot poezie de dragoste… Omagii înflãcãrate, Bartis Ferencz, Zeno Ghitulescu, Hajdu Gyözö, Traian Iancu, Süto Andras, Szasz Jànos; Teodor Bals, Vlaicu Bârna, Ioana Diaconescu, Mihai Dutescu, Ilarie Hinoveanu; Virgil Carianopol, Stelian Pãun, Al. Raicu, Octav Sargetiu, Dragos Vicol, Violeta Zamfirescu; Emil Poenaru, Mihai Gavril, Ion Grecea, Ion Topolog, Nicolae Stoe, Gheorghe Chivu, George Boitor, Radu Selejean,Verona Brates, Laurentiu Fulga s. a. Partidul, Spre comunism, Viitor, belsug, frumusete, Cinzeci si cinci de crengi de aur (Dumitru Stancu, Corin Bianu, Dim. Rachici, Horvat Imre, Constantin Atanasiu, Ion Lilã, Ion Potopin). Sãrbãtoare indimenticabilã. Numai criticii literari scriu alte prostii, nepartinice. Tovarãsul si Tovarãsa, în primele rânduri…

14 – 20 mai. „Jakob Bruckhardt” de N. Balotã. Sunt impregnat pânã în vãrful unghiilor de „spiritul grec”. Tase m-a solicitat sã scriu o recenzie despre o carte a lui Traian Iancu,. M-am fofilat cât am putut. Am invocat cã nu gãsesc, nici într-un caz, opera cu pricina. El a gãsit solutia: mi-a trimis cartea, punându-mã într-o situatie foarte delicatã: sã scriu despre o carte care îmi displace,dar fãrã sã arãt asta. L-as refuza din nou pe Tase, dar mi-e jenã de el, asa cã voi recurge la o stratagemã: voi scrie în felul lui Zarifopol despre „Climate”, cu o ironie cât pot eu de subtilã… Grea e viata de critic literar!... Fetitele se duc la muncã patrioticã, la o serã în Slobozia. Ce e Slobozia? Un cartier în partea sud-esticã a orasului. E cel mai întins si mai linistit cartier. Mereu îmi place sã mã plimb pe aici, plec din centru, unde locuiesc, trec, pe la stadionul IRA si Cãminele „Petrolului, traversez sensul giratoriu, de unde pleacã soseaua spre Ploiesti, apoi merg pânã la margine…La Muzeul „Hasdeu”, unde troneazã Onea. E, aici, „Salonul…n…o…u”! O inventie de a marelui muzeograf, care are niste ideii zgubilitice. Îmi explicã ce înseamnã, dar tot nu înteleg ce-i cu atâtea puncte de suspensie. Fie la el, Doamne fereste! Vin la „muzeu” Roxana Sorescu si o doamnã, Mihãilã, de la editurã (?). Se comenteazã în legãturã cu scrisorile Hasdeu-Iulia, editate de Paul Cornea, Elena Piru si Roxana Sorescu…Teatru Tv., „Bãlcescu”, a doua parte. N-am comentarii. Mamita si fetitele fac tot felul de cumpãrãturi pentru ziua mea onomasticã de mâine…

21 mai. E si ziua lui Dy., pe care o mai chemã si Elena, si ziua lui Tase Cãlin. Vizite si cadouri: familia Filip, dl. Stoian, Rafailã, Nuta, Lãpusneanu, Puiu Grecu, Jan Mihãilescu. Nu intru în detalii. Dati-vã seama urmasii urmasilor mei…

23 – 31 mai. Dy se simte rãu. Dr. Bãdiceanu, o retetã obezã de medicamente, injectii cu penicilinã… Elevii îsi manifestã, la ultima orã sentimentele de respect si admiratie fatã de Sf. Constantin. Emotiunea mã îneacã… M-am înselat si criticii se bucurã de aceste vremuri sãrbãtoresti: Mihai Gafita, Pompiliu Marcea, Gh. Grigurcu („Congresul educatiei politice si culturii socialiste e unul dintre acele evenimente de prestigiu în viata patriei noastre, care va întreprinde o evaluare plinã de autoritate a rezultatelor dobândite etc.” (v. Luceafãrul nr. 22 (175, 29 mai, p. 8). Nu-mi face nici o plãcere sã scriu recenzia propusã de Tase, dar am încurcat omul, întârziindu-l, în loc sã-l fi refuzat mai operativ. Versurile trimise sunt oribile si, zice-se, sã nu scriu de rãu. Pãi, se poate? Unde-i probitatea despre care vorbim cu totii? Scriu articolul crispat, ironic. Cred cã nu o sã convinã si nu se va tipãri*****. Serbarea anului IV. Dy si Vy vor sã meargã si ele, dar n-au gãteli. La fel, consoarta nu pofteste, are treabã si n-ar rochie lungã!
Absolventii au un program bine pus la punct, evocator. In epigrama adresatã mie, poanta e cã sunt prieten la cataramã cu Pãunescu! Dupã spectacol, distractie muzicalã. Mã dovedesc, din nou, un bon danseur si, de aceea, solicitat intens de junele absolvente, care s-au schimbat impresionant de la uniformã la rochii mai lungi s-au mai scurte si alte abtibilduri…
__________________
* Mai încoace, s-a fãcut un film, Osânda, cu Amza Pellea în rolul principal.
** Nu stiu dacã voi nota mai departe, în acest jurnal, cã Vasile va fi gãsit mort, în garã la Ivesti, unde m-am nãscut eu, Stefan Peticã si Hortensia Papadat-Bengescu.
*** Pe atunci, cel putin prin pãrtile acelea, nu se stia cã existã trandafiri albastri.
**** Un elev, Paparazzo, mã imortalizeazã în pozã.
***** Nu mai stiu ce s-a întâmplat cu aceastã întâmplare criticã…