Tema dragostei
Iubita pentru care, vai, inima mã doare
Cãzu în suferinþã pentru un alt iubit;
Cum pot lupta sã capãt propria-mi vindecare
Când medicul meu însuºi acum s-a-mbolnãvit?
Doar misticã iubirea e-un foc fãrã de viaþã,
Tãciuni stinºi pe jumate,ce nu te încãlzesc;
Îndrãgostiþi sunt cei ce din zori de dimineaþã
Fãrã de somn ºi hranã întruna se iubesc.
De-aº fi-ntr-o primãvarã c-o fatã ca o zânã,
Lângã un lan ºi tandru mi-ar da sã beau din mânã,
Scandaliza-voi lumea dar câine-aº deveni
În clipa-aceea dacã la rai mã voi gândi.
Iubita mea ce mânã te-a zãmislit pe tine,
Cã tu întreci ºi luna cea mândrã în splendoare;
Apar frumoase multe când Festivalul vine,
Dar faþa ta-i dã,numai, lumini de sãrbãtoare!
De inima în care nu-i nici un foc nu-i bine,
De inima ce nu e de doruri rãscolitã
Nu-i zi mai irosita în viaþã pentru tine
Ca ce fãrã iubire,fãrã iubit trãitã.
Tema cunoaºterii
În acest cerc al vieþii cum s-a nãscut miºcarea
Cã început nu are ºi nici sfârºit, iar starea
Aceasta nimeni n-o ºtie, e mister,
Din ce loc fu venirea ºi-n spre ce loc plecarea?
O, nu se-nvârte Roata cum vrea vreun înþelept?
Chiar de-s mai multe Sfere un lucru este cert:
Tot una-i dupã moarte, sã ºtii cã te devorã
Furnicile în groapã sau vulpile-n deºert.
Vãzui un semn anume în cartea vieþii mele,
Cu-nþelepciune scrisã cândva într-un Divan:
Eºti fericit în braþe când þii una din cele
Frumoase ca ºi luna si-i noaptea cât un an!
Faimos de-ajungi, de oameni urât tu poþi sã fii,
În colþul tãu cuminte de stai rãu n-o sã-þi fie,
Decât Kheizr? Elijah, mai bine e sã ºtii.
Sã nu cunoºti pe nimeni ºi nimeni sã te ºtie.
Cu inimi sângerânde ne-am strãduit sã ºtim
Ce adevãr se aflã dincolo de cortinã;
Tu nu iubeºti ºtiinþa ºi nu ne laºi sã fim
Iluminaþi în lume de-o razã de luminã.
