revista noua 2007

Aurel Cioran si anturajul sãu sub actiune informativã

Ionel Necula

Meteorologul Nicolae Octavian (Puiu) este un personaj care apare frecvent în dosarul de urmarire întocmit pe numele lui Aurel Cioran. Era, poate, cel mai atasat si mai dezinteresat din multimea celor ce roiau prin preajma lui Noica. Multi ani a lucrat la statia meteorologica din Paltinis si avea timp suficient sa poarte de grija filosofului. Avea fata de filosof o atentia aproape parinteasca. Trecea pe la el de doua ori pe zi “sa inspecteze, sa vada daca am lemne”, marturisea Noica într-un dialog cu cei apropiati1). Era un fel de om de casa al lui Noica, un administrator al nevoilor resimtite de autorul celor sase maladii ale spiritului. Se atasase atât de mult de singuraticul gânditor, încât ar fi dorit ca, dupa pensionare, sa ramâna în continuare în Paltinis, în preajma filosofului, sa-i poarte de grija si „sa-l protejeze”. Relatia lui cu Noica amintea în multe privinte de celebra prietenie dintre Oreste si Pilade din vechea Elada.
Sigur ca prietenia aceasta nu era privita cu ochi buni de toata lumea. Autoritatile, în special încercau sa-i zadarniceasca intentia de a se stabili în Paltinis. Dintr-un Raport al Inspectoratului judetean de securitate Sibiu întocmit la 25 noiembrie 1986, aflam ca trecuse si el prin Gulagul comunist si era “urmarit informativ pentru manifestari necorespunzatoare si pretabil sa devina element protestatar ca urmare a unor asa-zise nemultumiri personale”2). La acea vreme, nu se stia de prezumtia de nevinovatie. Fiecare individ era un acuzat potential teebuia sa fie pregatit permanent sa-si dovedeasca nevinovatia.
Se-ntelege ca securitatea nu putea lasa nesuspectat si neurmarit un personaj ce facea parte din anturajul lui Noica si Cioran (Aurel) si, colac peste pupaza, dorea cu încapatânare sa ramâna si mai departe în apropierea lor. Lui Aurel Cioran îi spune ca “toate necazurile ce le are i se trag de la faptul ca a refuzat sa colaboreze cu securitatea - care dorea sa aiba un om pe lânga Noica - pentru a fi informati de toate miscarile acestuia. I-am sictirit, nu m-am lasat. Nu acceptam eu oricum decum pentru el! Nu am fost eu codosul lor acolo, când eram legat si de mâini si de picioare. Si din cauza asta, altfel cum? 12 ani m-au lasat în pace. Si au tatonat dupa (aparitia, ad. N.) Jurnalului din Paltinis.”3) Toti cei prezenti sunt de acord ca aparitia Jurnalului nu i-a facut bine lui Dinu. S-a creat o avalansa de vizitatori acolo, s-a ambalat cu niste chestii cu tineretul si astia (securitatea, ad. n.) au intrat în alerta, sa stie cine vine, cine pleaca, cine este. Si sigur, fiind cel mai apropiat de el (de Noica, ad. n.), au tabarât pe mine. Eu i-am sictirit si apoi s-au razbunat” 4). Când Ica (sotia lui Aurel Cioran) i-a reprosat ca n-a fost destul de diplomat în relatiile lui u securitatea, meteorologul a sarit ca ars. „Nu pot face, n-am stofa de turnator, de colaborator... Ce sa le spui? Le-am spus, n-am facut-o acolo, eu nu pot, cautati pe altul! Au încercat cu Liliana pe lânga mine... Adica, au vazut ca nu merge cu min, au pus-o pe aia sa ma traga de gâlci pe mine. Au si învatat-o! Aia a venit si mi-a spus si pe urma, consecintele”5).
Adevarat este ca pe marginile acestei pagini cu înregistrarea din apartamentul lui Aurel Cioran se întîlnesc mai multe observatii în care se infirma cele relatate de meteorologul Nicolae Octavian; se infirma ca securitatea ar fi intentionat racolarea lui ca informator pe lânga Noica. „În discutiile purtate cu el nu a fost întrebat niciodata despre Noica”. Probabil ca atunci când era convocat la sediul securitatii, îl chestiona numai despre timpul probabil. La fel se infirma si povestea cu Liliana, ba chiar se infirma într-o formula deloc protocolara: “Minte. Liliana a fost anchetata.”7) Greu de crezut c-a fost anchetata în probleme ce nu prezinta interes securistic.
Dintre greutatile întâmpinate de meteorologul Nicolae în întocmirea dosarului de fixare a domiciliului în Paltinis era si lipsa unui formular pe care nu si-l putea procura de niciunde, cu toate insistentele sale. Înca odata Ica se dovedeste descurcareata si razbatatoare. Suna imediat pe Naghy Elena si-i rezolva imediat problema formularului.
Noica avea mare încredere în abilitatile meteorologului Nicolae Octavian, l-a asociat în temerara sa actiune de fotocopiere a caietelor eminesciene si-l lua cu el în drumurile mai lungi pe care le avea de facut prin tara. L-a luat la Ipotesti, la Botosani, la Iasi, Bucuresti sau Suceava. Din povestirile sale aflam ca oriunde ajungeau în drumurile lor, Noica obisnuia sa dea telefon la Paltinis, s-o anunte pe Norica (bibliotecara statiunii) si s-o informeze cu toate problemele întâmpinate. Si meteorologul Nicolae, si Aurel Cioran o considerau (pe bibliotecara) „obositoare” si „posesiva”, dar Noica o credita si-o înconjura cu toate atentiile. „La Suceava s-au întâlnit cu un prieten ai lui Noica, un tânar care i-a dus cu masina pâna la Botosani, iar aici prim-secretarul judetului le-a pus ARO la dispozitie „sa-i duca la Iasi”8).
Curios ca, desi Noica banuia ca securitatea a pus pe urmele lor informatori, nu se nelinistea „Lasa-i sa stie!” „E bine sa afle”, obisnuia sa spuna celor apropiati si n-o facea din bravada. „Era un fel al lui de a gândi.” 9), îsi încheie relatarea apropiatul lui Noica.
La Cluj, deducem, a fost organizata o festivitate cu treisprezece sau paisprezece participanti. „Fereasca Dumnezeu sa nu fi fost unul... Si nu se poate sa nu fi fost unul care-i omul lor, sa scape unul o chestie.”10)
Oricum, cine citeste înregistrarile cu dialogurile meteorologului Nicolae, ramâne uimit de atmosfera grea, tenebroasa, plina de suspiciuni si de cosmaruri întretinute subteran si cu voie vegheata de odioasa institutie a securitatii. Vorba lui Noica: nimeni nu mai traia în adecvatie; nici ei, personajele din preajma lui Aurel Cioran, dar nici securisiii, mereu banuitori ca le scape câte ceva.
Foarte activ si de mare folos s-a dovedit meteorologul Nicolae în zilele când Noica era internat la clinica din Sibiu si ulterior, în pregatirea funeraliilor. Cauta sa acopere o gama cât mai mare de probleme si încerca, pe cât posibil, sa nu scape din vedere micile detalii, cum se-ntâmpla în asemenea împrejurari. El stia ce datornici are Noica, cui împrumutase carti sau alte bunuri si de unde trebuiesc recuperate. El i-a pregatit lui Noica ultima pipa cu tutun, cu el a schimbat ultimele cuvinte si în bratele lui si-a dat ultima suflare. Cunostea cel mai bine inventarul lucrurilor lui Noica si nici Liiceanu nu l-a evitat atunci, dupa moartea filosofului, când a încercat o prima triere a manuscriselor lui Noica, pe care, provizoriu le-a depus acasa la Aurel Cioran.
Tip metodic si calculat, stia sa puna ordine în lucruri si eveniment si nu se inhiba în fata securistilor. Stia sa extraga toate semnele dintr-o urma de copita despicat întâlnita întâmplator.
_____________
1) ACNSAS, dosar 6366, vol. 2, p. 478
2) Ibidem; p. 2V
3) Ibidem; p. 261V
4) Ibidem; p. 262
5) Ibidem; p. 262
6) Ibidem; p. 128
7) Ibidem; p. 128V
8) Ibidem; p. 129V
9) Ibidem; p. 129V
10) Ibidem; p. 110V

Scrisoare a lui Constantin Noica adresata lui Christian Craciun (1982)


Fondatã de Bogdan Petriceicu HASDEU la 15 septembrie 1887 Seria a patra, editatã de Cercul literar «Geo Bogza» si Fundatia «Hasdeu»
4 / 2007	arhive secrete	Acasa
Aurel Cioran si anturajul sãu sub actiune informativã Ionel Necula Meteorologul Nicolae Octavian (Puiu) este un personaj care apare frecvent în dosarul de urmarire întocmit pe numele lui Aurel Cioran. Era, poate, cel mai atasat si mai dezinteresat din multimea celor ce roiau prin preajma lui Noica. Multi ani a lucrat la statia meteorologica din Paltinis si avea timp suficient sa poarte de grija filosofului. Avea fata de filosof o atentia aproape parinteasca. Trecea pe la el de doua ori pe zi “sa inspecteze, sa vada daca am lemne”, marturisea Noica într-un dialog cu cei apropiati1). Era un fel de om de casa al lui Noica, un administrator al nevoilor resimtite de autorul celor sase maladii ale spiritului. Se atasase atât de mult de singuraticul gânditor, încât ar fi dorit ca, dupa pensionare, sa ramâna în continuare în Paltinis, în preajma filosofului, sa-i poarte de grija si „sa-l protejeze”. Relatia lui cu Noica amintea în multe privinte de celebra prietenie dintre Oreste si Pilade din vechea Elada. Sigur ca prietenia aceasta nu era privita cu ochi buni de toata lumea. Autoritatile, în special încercau sa-i zadarniceasca intentia de a se stabili în Paltinis. Dintr-un Raport al Inspectoratului judetean de securitate Sibiu întocmit la 25 noiembrie 1986, aflam ca trecuse si el prin Gulagul comunist si era “urmarit informativ pentru manifestari necorespunzatoare si pretabil sa devina element protestatar ca urmare a unor asa-zise nemultumiri personale”2). La acea vreme, nu se stia de prezumtia de nevinovatie. Fiecare individ era un acuzat potential teebuia sa fie pregatit permanent sa-si dovedeasca nevinovatia. Se-ntelege ca securitatea nu putea lasa nesuspectat si neurmarit un personaj ce facea parte din anturajul lui Noica si Cioran (Aurel) si, colac peste pupaza, dorea cu încapatânare sa ramâna si mai departe în apropierea lor. Lui Aurel Cioran îi spune ca “toate necazurile ce le are i se trag de la faptul ca a refuzat sa colaboreze cu securitatea - care dorea sa aiba un om pe lânga Noica - pentru a fi informati de toate miscarile acestuia. I-am sictirit, nu m-am lasat. Nu acceptam eu oricum decum pentru el! Nu am fost eu codosul lor acolo, când eram legat si de mâini si de picioare. Si din cauza asta, altfel cum? 12 ani m-au lasat în pace. Si au tatonat dupa (aparitia, ad. N.) Jurnalului din Paltinis.”3) Toti cei prezenti sunt de acord ca aparitia Jurnalului nu i-a facut bine lui Dinu. S-a creat o avalansa de vizitatori acolo, s-a ambalat cu niste chestii cu tineretul si astia (securitatea, ad. n.) au intrat în alerta, sa stie cine vine, cine pleaca, cine este. Si sigur, fiind cel mai apropiat de el (de Noica, ad. n.), au tabarât pe mine. Eu i-am sictirit si apoi s-au razbunat” 4). Când Ica (sotia lui Aurel Cioran) i-a reprosat ca n-a fost destul de diplomat în relatiile lui u securitatea, meteorologul a sarit ca ars. „Nu pot face, n-am stofa de turnator, de colaborator... Ce sa le spui? Le-am spus, n-am facut-o acolo, eu nu pot, cautati pe altul! Au încercat cu Liliana pe lânga mine... Adica, au vazut ca nu merge cu min, au pus-o pe aia sa ma traga de gâlci pe mine. Au si învatat-o! Aia a venit si mi-a spus si pe urma, consecintele”5). Adevarat este ca pe marginile acestei pagini cu înregistrarea din apartamentul lui Aurel Cioran se întîlnesc mai multe observatii în care se infirma cele relatate de meteorologul Nicolae Octavian; se infirma ca securitatea ar fi intentionat racolarea lui ca informator pe lânga Noica. „În discutiile purtate cu el nu a fost întrebat niciodata despre Noica”. Probabil ca atunci când era convocat la sediul securitatii, îl chestiona numai despre timpul probabil. La fel se infirma si povestea cu Liliana, ba chiar se infirma într-o formula deloc protocolara: “Minte. Liliana a fost anchetata.”7) Greu de crezut c-a fost anchetata în probleme ce nu prezinta interes securistic. Dintre greutatile întâmpinate de meteorologul Nicolae în întocmirea dosarului de fixare a domiciliului în Paltinis era si lipsa unui formular pe care nu si-l putea procura de niciunde, cu toate insistentele sale. Înca odata Ica se dovedeste descurcareata si razbatatoare. Suna imediat pe Naghy Elena si-i rezolva imediat problema formularului. Noica avea mare încredere în abilitatile meteorologului Nicolae Octavian, l-a asociat în temerara sa actiune de fotocopiere a caietelor eminesciene si-l lua cu el în drumurile mai lungi pe care le avea de facut prin tara. L-a luat la Ipotesti, la Botosani, la Iasi, Bucuresti sau Suceava. Din povestirile sale aflam ca oriunde ajungeau în drumurile lor, Noica obisnuia sa dea telefon la Paltinis, s-o anunte pe Norica (bibliotecara statiunii) si s-o informeze cu toate problemele întâmpinate. Si meteorologul Nicolae, si Aurel Cioran o considerau (pe bibliotecara) „obositoare” si „posesiva”, dar Noica o credita si-o înconjura cu toate atentiile. „La Suceava s-au întâlnit cu un prieten ai lui Noica, un tânar care i-a dus cu masina pâna la Botosani, iar aici prim-secretarul judetului le-a pus ARO la dispozitie „sa-i duca la Iasi”8). Curios ca, desi Noica banuia ca securitatea a pus pe urmele lor informatori, nu se nelinistea „Lasa-i sa stie!” „E bine sa afle”, obisnuia sa spuna celor apropiati si n-o facea din bravada. „Era un fel al lui de a gândi.” 9), îsi încheie relatarea apropiatul lui Noica. La Cluj, deducem, a fost organizata o festivitate cu treisprezece sau paisprezece participanti. „Fereasca Dumnezeu sa nu fi fost unul... Si nu se poate sa nu fi fost unul care-i omul lor, sa scape unul o chestie.”10) Oricum, cine citeste înregistrarile cu dialogurile meteorologului Nicolae, ramâne uimit de atmosfera grea, tenebroasa, plina de suspiciuni si de cosmaruri întretinute subteran si cu voie vegheata de odioasa institutie a securitatii. Vorba lui Noica: nimeni nu mai traia în adecvatie; nici ei, personajele din preajma lui Aurel Cioran, dar nici securisiii, mereu banuitori ca le scape câte ceva. Foarte activ si de mare folos s-a dovedit meteorologul Nicolae în zilele când Noica era internat la clinica din Sibiu si ulterior, în pregatirea funeraliilor. Cauta sa acopere o gama cât mai mare de probleme si încerca, pe cât posibil, sa nu scape din vedere micile detalii, cum se-ntâmpla în asemenea împrejurari. El stia ce datornici are Noica, cui împrumutase carti sau alte bunuri si de unde trebuiesc recuperate. El i-a pregatit lui Noica ultima pipa cu tutun, cu el a schimbat ultimele cuvinte si în bratele lui si-a dat ultima suflare. Cunostea cel mai bine inventarul lucrurilor lui Noica si nici Liiceanu nu l-a evitat atunci, dupa moartea filosofului, când a încercat o prima triere a manuscriselor lui Noica, pe care, provizoriu le-a depus acasa la Aurel Cioran. Tip metodic si calculat, stia sa puna ordine în lucruri si eveniment si nu se inhiba în fata securistilor. Stia sa extraga toate semnele dintr-o urma de copita despicat întâlnita întâmplator. _____________ 1) ACNSAS, dosar 6366, vol. 2, p. 478 2) Ibidem; p. 2V 3) Ibidem; p. 261V 4) Ibidem; p. 262 5) Ibidem; p. 262 6) Ibidem; p. 128 7) Ibidem; p. 128V 8) Ibidem; p. 129V 9) Ibidem; p. 129V 10) Ibidem; p. 110V Scrisoare a lui Constantin Noica adresata lui Christian Craciun (1982)