Crucea dobrogeanã

Elena Dinu

Initiativa îmbucuratoare de a propune plasticianului un spatiu sacru, un cadru adecvat creatiei de ordin cultic, propriu meditatiei, redefinirii conceptului existential, artistic, reuneste, sub genericul „Dunarea si Dobrogea Crestina”, artisti din Ardeal, Moldova, Bucuresti si Dobrogea, având ca invitati colegi din Bulgaria si Franta.
Tabara de creatie al carei mobil operational l-a determinat însasi locatia - Manastirea Dervent - s-a desfasurat în parametrii unei perpetue comunicari, printr-o mai profunda si mai mare deschidere a omului, artistului, catre Adevar, Credinta, asumându-si statutul de vehicul întru desavârsita Lucrare.
Motivatia, simbolica ce guverneaza geografia sacra a locului - punctul de început al crestinismului în Dobrogea - este puternica, vie si graitoare, întarindu-ne în a ne afirma Dreapta Credinta, Valorile si Mostenirea.
«Andrei a vestit cuvântul Evangheliei scitilor si tracilor.» (Ipolit Romanul - Despre Apostoli, sec III)
«Sfintii Apostoli ai Mântuitorului, precum si ucenicii lor, s-au împrastiat în toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Andrei i-au cazut sortii sa mearga în Scitia.» (Eusebiu de Cezareea - Istoria bisericeasca, sec IV)
Unul dintre motivele principale propuse de istoricul acestui loc binecuvântat îl reprezinta Crucea - atât ca simbol al vietii întru Hristos, semn întaritor si marturisitor de credinta, cât si prin însasi prezenta ei în Sfânta Manastire.
«Pe la sfârsitul sec I, Sfântul Andrei a predicat Evanghelia în Scythia Minor, în partile Dobrogei de azi. Dupa un timp, Apostolul si-a continuat calatoria, predicând într-o cetate însemnata, Dervent. Apoi, a trimis acolo pe câtiva dintre discipolii sai, pentru a raspândi crestinismul. Dupa un timp de activitate apostolica, voievodul cetatii, fiind pagân, i-a arestat si i-a condamnat la moarte. Arena cetatii era lânga cimitir, locul unde se afla Sfânta Cruce. Crestinii erau în numar de patru: un apostol si trei fecioare convertite de curând. Acestia sunt dusi în arena ca sa fie mâncati de fiarele salbatice. Mai înainte de a-i baga înauntru, voievodul îi sfatuieste din nou sa se lepede de Hristos, ca de se vor lepada, le va da orice ar cere si-i va scapa de moarte.
Cei patru marturisitori, când dadeau raspunsurile negative, erau asezati asa: apostolul pe locul unde e crucea din paraclis, iar cele trei fecioare la o departare de 10 m. Calaul, vazând ca nu poate sa-i ademeneasca cu nici un fel de momeli, începe sa-i schingiuiasca groaznic. Fecioarelor le-a scos unghiile de la mâini si picioare si, cu fierul ars, le-a scos dintii din gura.
Voievodul, înfuriat din cauza apostolului, care îndemnase fecioarele sa nu i se supuna, porunceste gâdelui ca cele trei fecioare sa fie facute bucati, iar apostolul sa fie jupuit de viu si spânzurat pe Cruce, cu capul în jos , pâna va putrezi. Astfel, îndeplinindu-se porunca, sfintii au fost omorâti, iar sfintele lor trupuri au stat mai multe zile sub paza. Navalind alte hoarde barbare în aceasta cetate, trupurile sfintilor au fost aruncate în Dunare sau au fost arse, caci, ducându-se crestinii sa le ia, nu le-au mai gasit. Iar pe locurile unde fusesera chinuiti si-si dadusera duhurile, au gasit patru pietre crescute în forma de cruce: trei ale fecioarelor si una a apostolului. Crestinii le-au sarutat cu lacrimi, iar câtiva bântuiti de duhuri necurate s-au tamaduit.» (Istoria Crucilor de Leac de la Manastirea Dervent).
Marturie asupra Crucii Tamaduitoare de la Dervent dau si operele literare ale unor scriitori - Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu.
«…Derventul e un schit pe malul bulgaresc al Dunarii, cam în dreptul Calarasilor. Trecem Dunarea la Silistra, facea orbul planul, o luam la stânga pe mal, stiu eu potecile, ne strecuram printre maje si lozii si ajungem tocmai bine pe-nserat. Dormim acolo lânga cruce, ne citesc popii si capat vederile.
Zahei fusese în copilarie acolo cu un pescar bolnav si vazuse minunea: omul gata sa moara, osândit de doctori, parasit de babe, alungat din spitale, zvârlit de neamuri, se tamaduise veghind o noapte în rugaciuni la piciorul unei cruci de piatra.» (V. Voiculescu - Zahei Orbul)
Artistii Yordan Kissiov si Roman Kissiov (Enso), originari din Silistra, fac dovada apartenentei la pamântul dobrogean, utilizându-l ca motiv al creatiei lor în contextul afirmarii si promovarii valorilor crestine zonale, întruchipând legaturi afective, simbolizând omul ca humus ce tinde a-si depasi conditia prin permanenta stare de veghe a spiritului nedistorsionat de greutatea lutului.
Privind cu ochiul interior, pe fondul trairilor, al legaturilor de natura htoniana, si echivalând simbolic miracolul Crucii de la Dervent ,Yordan Kissiov realizeaza asocierea cruce-pâine-pamânt în lucrarea Cruce dobrogeana. Crucea, impozanta dimensional, este realizata pe suport de pânza, în tehnica mixta, prin aglutinari de lut, paie - chirpiciul propriu caselor vechi dobrogene - varuita în alb - trimitere la începuturi, începuturile creatiei, începuturile fiintarii artistului în cadrul dobrogean, în casa cu pereti si podele de lut. În centrul crucii este simbolizata pâinea dobrogeana, însemnata la rându-i, subliniind ideea sacrificiului, al Sfintei Jertfe, pâinea devenind Trup al Mântuitorului, ce se frânge pentru noi spre iertarea pacatelor. Ideea sacrificiului este sustinuta simbolic si de cuiele ce înconjoara crucea pe muchiile bratelor sale.
Roman Kissiov, utilizeaza lutul într-o acceptiune distincta, vizând dualitatea fiintei umane, calitatea fundamentala a omului de a se detasa de esenta sa htoniana, înaltându-se. În lucrarea [alfa-omega] - greutatea lutului - postat compozitional în partea superioara, întocmai pentru a sublinia necesitatea transcenderii, imperativul autodepasirii, este compensata prin prezenta ochiului - motiv recurent în creatia lui Roman Kissiov - ochiul mintii, al inimii, ochiul vesnic treaz. Motivul central - Chi-Rho - emblema Ziditorului, postata contrastant pe fondul alb, al luminii celei de început, este elementul ordonator - atât la nivel compozitional cât si în plan ideatic, concentrând în juru-i energia întregii creatii. Mesajul, cu forta propagarii sale, motivatia si asumarea ferventa a simbolismului religios, împrumuta din energia si încarcatura Sfântului Asezamânt, reusind a deveni Lucrare, atât în artist cât si în cel ce contempla obiectul creatiei sale.

* de la tabãra Dervent, lucrari de Yordan Kissiov, Roma Kissiov (Enso), Bulgaria si Elena Dinu, Constanta