De la premiu la succesul literar

Monica Girard
Université Nancy 2

Câstigarea unui premiu literar, care de obicei este însotit de aplauzele criticilor, este adesea considerat o garantie a calitatii cartii. Când cartea respectiva este întâmpinata cu urale si laudata de profesionisti, ea devine foarte atractiva pentru cititorii care doresc sa aiba acces la acest „obiect de arta” vândut la un pret rezonabil. Referindu-se la Premiul Booker, Richard Todd afirma ca lista nominalizatilor îndeplineste functia de „ghid” al consumatorului de carte si formeaza un fel de „canon comercial” (Richard Todd, 71). Premiile devin în consecinta cataloage care au rolul educativ de a largi orizonturile consumatorului. Acest fenomen intelectual are un impact comercial imediat asupra cresterii vânzarilor cartilor.
Totusi, desi aceasta atitudine de a încuraja populatia sa citeasca poate parea nobila si utila, ne putem întreba daca nu exista pericolul ca ghidarea publicului sa conduca la standardizarea lecturilor. În dialectica premiilor literare, fictiunea tinde sa devina o marca sau un produs de valoare (caruia i se face reclama, care e promovat si aclamat de mass-media) cautat de catre consumator. Cum în realitate numai firmele de marca au resursele financiare necesare pentru a face reclama produselor lor, publicitatea exagerata numai a unor anumite produse poate atrage dupa sine pericolul ca noi toti sa citim aceleasi carti. Numai foarte putine cartti selectionate sunt aduse în atentia consumatorului prin reclame si marketing; multe alte omisiuni ale altor opere de valoare nu vor putea fi descoperite de catre majoritatea cititorilor. Prin urmare, diferitele jurii ale premiilor cele mai proeminente au enorma responsabilitate de a fi arbitrul a ceea ce merita sa fie vândut si citit.
Un premiu literar nu numai ca ofera autorului o recompensa financiara; el are de asemenea un efect considerabil în ceea ce priveste numarul de carti vândute dupa acordarea premiului. Vânzarile cresc substantial în urma nominalizarii unei carti sau mai ales câstigarii unui premiu prestigios. Claire Tomalin, câstigatoarea premiului Whitbread (Cartea Anului in 2002), a afirmat: „Efectul pe care l-a avut câstigarea premiului asupra vânzarii cartii mele despre Pepys si a romanului sotului meu, Spies, a fost fenomenal. E minunat sa câstigi un premiu, dar si noi, si editurile am fost uimiti de deferlarea vânzarilor cartilor noastre care au devenit bestsellers”
Unui roman care a câstigat un premiu i se asigura automat vânzari masive. Dupa câstigarea premiului, cartea este reimprimata cu o prefata diferita sau include o biografie a autorului mentionând faptul ca romanul respectiv a câstigat un premiu, fapt care este de asemenea scos în evidenta prin litere mari pe coperta cartii. Cartea este evident reimprimata cu obiectivul de a vinde mult mai multe exemplare pe baza prestigiului premiului câstigat si a cronicilor literare citate pe a doua coperta sau pe prima pagina.
Piata de carte trebuie sa tinteasca în plin publicul si, ca orice alta piata de bunuri bazate pe procedeul de vânzare-cumparare, ea are nevoie de promotii si oferte atractive pentru a incita consumatorul sa cumpere produsele propuse. Desenul copertii joaca un rol important si trebuie sa atraga ochiul: unii consumatori aleg cartile în functie de coperta lor. Titlul, de asemenea, e un mijloc de a atrage cititorul (ca de altfel mai toate produsele mass-media: ziare, reviste, filme, etc). Titlul trebuie sa fie intrigant si sa promita ceva. El este un atribut major de marketing si câteodata autorul alege titlul care i se pare cel mai atractiv printre multe alte idei de tituluri create pe parcursul procesului de compozitie a cartii sale. Agentii literari sau editurile au si ei cuvântul lor de spus: ei pot influenta alegerea titlului pentru a lua în considerare diferite atuuri comerciale si cu intentia de a atrage un maxim de cititori si de a vinde cât mai multe exemplare.
Premiile literare au puterea de a face autorii debutanti celebri sau de a relansa cariera scriitorilor cunoscuti. Acelasi fenomen se produce pentru edituri, pentru ca numai faptul de a fi nominalizat pentru unul din marile premii literare poate conduce la vânzari enorme sau la expunerea lor în cercurile literare prestigioase. Fenomenul proliferarii premiilor literare are o dubla consecinta, una pozitiva si cealalta negativa. Pe de o parte, premiile literare sunt un barometru pentru calitatea literaturii, ceea ce este un lucru formidabil pentru scriitorii care se întrec pentru a excela în acest domeniu. Dar, pe de o alta parte, nu este exclus ca acesti scriitori sa caute expres „ingrediente” tip si formule, situatii, intrigi, genuri speciale si sa exploateze un filon care s-a dovedit a fi ceea ce juriile premiilor literare apreciaza. Ei se conformeaza astfel asteptarilor juriilor si ale cititorilor. Prin urmare, pericolul principal ar fi crearea unor carti uniforme standardizate si mai ales globalizarea industriei cartii care ar cauta numai sa fie pe placul unui numar cât mai mare de cititori. În plus, un alt aspect negativ al premiilor literare este crearea unui cerc redus de scriitori valorosi care primesc aceste premii si care sunt sustinuti de editurile lor respective. Alti autori talentati care nu obtin astfel de premii prestigioase sunt ignorati de mass-media, ramân necititi de public, si sunt exclusi pe nedrept de pe scena literara britanica.
În urmatoarele pagini, voi da doua exemple de romane premiate în Marea Britanie, Possession: A Romance de A. S. Byatt care a câstigat premiul Booker în 1990 si A Curious Incident of the Dog in the Night-Time de Mark Haddon caruia i s-a acordat pemiul Whitbread in 1994. Voi examina succesul literar al acestelor romane care au devenit best-sellere internationale.

1. Possession: A Romance de A. S. Byatt (Premiul Booker 1990)
În octombrie 1990 A[ntonia] S[usan] Byatt a fost premiata pentru romanul Possession: A Romance. Ceremonia de acordare a premiului a fost transmisa la televizor si A. S. Byatt a primit sub ochii telespectatorilor 20 000 lire sterline. Între momentul în care a fost nominalizata pentru premiul Booker si câstigarea lui, Byatt a mai câstigat si premiul Irish Times/ Aer Lingus cu o valoare de 25 000 lire irlandeze. Aceste doua premii au fost urmate în 1991 de premiul scriitorilor Commonwealth (în categoria cea mai buna carte în regiunea Euroasia).
Romanele sale precedente, Shadow of a Sun (1964), The Game (1967), The Virgin in the Garden (1978) et Still Life (1985), desi aplaudate în cercurile academice, nu au întâmpinat un succes comercial decât dupa câstigarea premiului Booker, când editura Vintage a reimprimat toate operele scrise de Byatt. Este aproape imposibil de aflat numarul exact de exemplare vândute dupa succesul romanului Possession pentru ca aceste cifre sunt tinute secrete si cifrele divulgate de edituri nu coincid niciodata cu cifrele distorsionate anuntate de presa britanica. În plus, aceste cifre sunt confidentiale pentru ca ascund drepturile de autor care nu apartin domeniului public. Totusi, Richard Todd, adunând informatii pentru cartea sa, Consuming Fictions: The Booker Prize and Fiction in Britain Today, a reusit sa obtina anumite date într-o conversatie cu agentul literar al scriitoarei. El afirma ca vânzarile operelor lui Byatt care au precedat Possession au crescut de zece ori dupa acordarea premiului. Fenomenul similar s-a produs si pentru nuvelele sau povestirile scrise si publicate de Byatt dupa Possession care au beneficiat de influenta pozitiva a premiului: Angels and Insects (1992), The Matisse Stories (1993) si The Djinn in the Nightingale’s Eye (1994). Prin urmare, premiul literar nu numai ca i-a adus scriitoarei o reputatie internationala si i-a consolidat reputatia în Marea Britanie, dar i-a si asigurat un succes comercial al operelor înainte si dupa acest jalon literar important.
Impactul premiului Booker pe vânzarile romanului Possession este indubitabil. Daca luam în considerare numai exemplul librariei W.H. Smith cu cele 450 de sucursale în Marea Britanie si 16% din piata cartii, în cele sapte luni între publicarea romanului si câstigarea premiului Booker pe 16 octombrie 1990, s-au vândut numai 82 de exemplare din Possession. Dar dupa câstigarea premiului si sfârsitul anului 1990, s-au vândut 1.496 de exemplare. În privinta vânzarilor cartii în Statele Unite ale Americii, Richard Todd a putut obtine informatii mai sigure: în cele patru sau cinci luni care au urmat dupa câstigarea premiului Booker, romanul cartonat s-a vândut între 91.500 si 100.000 de exemplare si reimprimat de cel putin zece ori. La un moment dat, se vindeau între 7.500 si 10.000 de exemplare pe saptamâna. Între octombrie 1990 si decembrie 1995, Possession s-a tradus în saisprezece limbi printre care japoneza, coreana, rusa, daneza, olandeza, franceza, germana si portugheza. Cartea a fost prezentata cititorilor internationali cu diferente substantiale, una dintre ele fiind desenul copertii, primul aspect vizibil care atrage cititorul, în general.

Exemple de coperti internationale:

Coperta cartonata a editiei britanice, cu ilustratia aleasa de Byatt în acord cu editura Chatto, The Beguiling of Merlin de pictorul pre-rafaelit Edward Burne-Jones:
Volumul britanic brosat al editurii Vintage (fotografie de Steve Wallace):
Volumul american brosat al editurii Vintage
Editia franceza
Diferite editii germane:
Editia spaniola
Editia portugheza
Editia rusa

Unele dintre copertile internationale subliniaza aspectul victorian al romanului, altele au o calitate atemporala, depasesc acest cadru temporal, obiectivul editurilor fiind, bineînteles, de a adapta imaginea copertii la gusturile cititorilor respectivi. Aceasta scurta examinare a copertilor arata clar ca exista o distinctie între diferiti cititori si obiceiurile lor de lectura în diferite tari.
Succesul international al romanului a fost de asemenea amplificat de adaptarea cartii la cinema în 2002. Spectatorul îi urmareste pe Maud Bailey (personaj interpretat de Gwyneth Paltrow) si Roland Michell (Aaron Eckhart) în investigatia lor literara pe masura ce acestia descopera un secret si o relatie misterioasa între doi poeti victorieni, Christabel LaMotte (Jennifer Ehle) si Randolph Henry Ash (Jeremy Northam). Pentru ca cercetatorii si carturarii moderni au stabilit deja ca LaMotte a fost o feminista lesbiana si Ash un poet aristocrat fericit în casatorie, când Roland descopera o scrisoare de dragoste scrisa de Ash si adresata unei corespondente misterioase, cercetatorii sunt intrigati si nu pot rezista tentatiei de a afla cine este obiectul afectiunii poetului. Când Roland afla ca aceasta persoana s-ar putea sa fie Christabel LaMotte, el face apel la o cercetatoare specializata în scrierile lui LaMotte (care este de fapt si urmasa Christabelei). Împreuna, cei doi universitari vor merge pe urmele poetilor victorieni în descoperirea povestii lor de dragoste. Ambele povesti paralele (Maud si Roland în prezent si Christabel si Henry Ash în trecut) sunt pasionante si intrigante. Desi subtilul lirism al romanului s-a dovedit a fi dificil de tradus pe ecran, un alt val de cumparatori au fost atrasi de librarii sa cumpere cartea dupa vizionarea acestui film care a generat vânzari considerabile. Prezenta lui Gwyneth Paltrow si faptul ca fimul a fost facut de Warner Brothers sugereaza ideea ca acesta nu este tocmai un film artistic, ci un film popular care se adreseaza publicului general, public care ne-ar putea da o idee despre statutul cititorilor care au fost incitati sa cumpere romanul lui Byatt, gratie filmului.
Exemple de coperti ale romanului dupa lansarea filmului:
Possession a atras o varietate de cititori din Marea Britanie si din strainatate. Subtitlul atragator (care promite cititorului un roman de dragoste – povestea de dragoste între cele doua cupluri - sau un roman de aventuri – povestea cuplului modern în cautarea adevarului despre cuplul victorian) poate fi unul dintre motivele care a contribuit la succesul popular al romanului si una dintre atractiile vânzarii, ca si ilustratia copertii, mentiunea premiului Booker pe coperta, noua varianta a copertii care a coincis cu lansarea filmului în salile de cinema, sau comentariile critice scurte si percutante pe coperta, ca declaratia unui critic de la New York Times Book Review imprimata pe editia americana a romanului: „Splendid... minunat... un tur de forta”. Aceste comentarii critice, exact ca si lozincile reclamelor pentru diverse produse, arata de fapt cum un produs literar e si el, ca orice alt produs, prezentat si consumat. Într-o societate de consum în care suntem toti confruntati cu o abundenta de toate tipurile de produse, consumatorul este ajutat sa aleaga cea mai buna optiune posibila. Aceasta regula se poate aplica si la industria cartii: „Într-o societate în care avem pur si simplu prea mult de citit, si în care exista o presiune din partea celor care ne înconjoara sa fim la curent cu tot ce se publica, cititorul (în particular cititorul care are dorinta de a citi literatura straina) are nevoie de o garantie a efortului si a investitiei sale” (Todd 42-43).
Catherine Burgass afirma ca prima functie a unei cronici literare este sa „descrie si sa transmita cititorului un gust placut al romanului” si sa „plaseze romanul în contextul lui literar, în relatie cu operele anterioare ale scriitorului si cu curentele literare actuale ”. Criticii literari au apreciat favorabil acest roman de la început, desi nu chiar asa de entuziasti ca cei care au scris dupa acordarea premiului Booker. Aprecierile superlative ale cronicarilor americani se datoreaza pe de o parte succesului critic si comercial care începuse deja în Marea Britanie. Cu un anumit numar de modificari pentru a se adapta la piata cartii americane , este evident mult mai usor sa se faca reclama pentru un produs care s-a dovedit deja atractiv pentru mii si mii de consumatori într-o alta tara.
Cronicile literare incita deci consumatorii sa cumpere si sa citeasca o carte specifica. Dupa cum zicea Catherine Burgass, rolul criticilor literari e sa ne dea un rezumat al intrigii, câteva citate din roman si sa informeze cititorul potential de afilierile generice ale cartii.
În cazul romanului Possession, Christopher Lehmann-Haupt de la New York Times, o citeaza direct pe Maud Bailey, personajul modern al lui A. S. Byatt care afirma în cursul nararii ca „romanul politist s-a dezvoltat o data cu romanul de adulter” (Possession 238). Aceste trasaturi cheie ale romanului lui Byatt au atras fara îndoiala cititorii romanelor de gen. Curiozitatea cititorului creste din ce în ce mai mult în acest roman hibrid cu caracteristici de roman de dragoste, roman de aventuri, thriller, roman politist, roman universitar, etc.
Lehmann-Haupt insista totusi ca Possession este mult mai mult decât un roman atractiv care se citeste repede: „este vorba despre limba, limbaj, discursuri, placerea si experienta unica de a citi [...] romanul ne incita sa studiem cu atentie limba folosita într-o alta epoca.” Cu numeroasele referinte la literatura clasica, la povesti, mituri, si la tehnica literara postmodernista (imitatie, pastisa, parodie, intertextualitate, ventrilogie), Possession atrage de asemenea cercurile academice din toata lumea. Un alt cronic literar, Jay Parini, a afirmat ca romanul ofera „toate instrumentele narative ale literaturii engleze”. Într-adevar, Possession este o combinatie de unelte literare aplicate la doua intrigi separate dar si legate si narate simultan. Povestea cuplului victorian este spusa cu o varietate de tehnici literare victoriene (scrisori, jurnale intime, poezii scrise de personaje), iar povestea moderna se desfasoara ca o aventura.
Combinatia trasaturilor populare si celor mai sofisticate sau cerebrale au alcatuit un bestseller international cu ingrediente unice. În ciuda aluziilor si referintelor multiple (la teorie literara, la traditii folclorice, la literatura din Evul Mediu pâna la perioada victoriana), în ciuda abundentei versurilor (ceea ce e neobisnuit pentru un bestseller) si complexitatii reconstruirii vocilor poetilor Robert Browning, Alfred Tennyson, Emily Dickinson, Christina Rossetti si John Keates, în ciuda mozaicului de poezii, scrisori, critica literara care întrerup constant firele povestii, în ciuda varietatii lingvistice si stilistice, Possession ramâne un roman usor de citit, convingator, fascinant, si pe care nu-l poti lasa din mâna. Combinatia culturii populare si elitiste a contribuit la succesul acestui roman care se potriveste gusturilor unui evantai variat de cititori.
Un aspect care rezulta din popularitatea unei carti careia i s-a acordat premiul Booker este potentialul ei de a deveni un cadou perfect pentru prieteni sau membrii familiei care vor consuma si ei la rândul lor aceasta carte. Din moment ce cartea este sustinuta de un juriu si de critici literari, ea este de asemenea promovata de librarii în special pentru sarbatorile de Craciun care au loc la aproximativ doua luni de la premierea cartii. În fiecare librarie din Marea Britaine exista un „top 20” al cartilor cele mai vândute astfel cumparatorii sunt cu siguranta influentati si ghidati de expunerea acestor bestseller-uri la intrarea în magazin. Aceasta strategie de marketing se bazeaza pe o prezentare si aranjare speciala a cartilor care atrag imediat privirile clientilor.
Pe de o parte, prezentarea si marketingul cartii însotite de publicitatea clientilor prin viu grai au marit vânzarile romanului Possession. Pe de alta parte, gratie eruditiei deosebite a acestei carti si a încorporarii numeroaselor tehnici postmoderniste, Possession a atras si continua sa atraga o atentie particulara din partea universitarilor si a cercetatorilor. Romanul este studiat în occident în universitatile care ofera cursuri de literatura contemporana si cercetatori renumiti au scris articole care dezbat virtuozitatea scriitoarei. Gratie acestui interes academic, cartea continua sa fie cumparata de elevi, studenti si profesori. Piata academica va contribui fara îndoiala la epuizarea stocurilor existente si la reimprimarea cartii în anii viitori.

urmeazã >>>>>