George Hanibal Valeanu
6 septembrie 1946 - 31 iulie 1993
Domn în noapte
Sa stai în apa calda pân’ la gât,
Sa te ciupeasca de calcâie pestii
Sa stii ca ti-a ramas numai atât;
Lucirea baltii si rasfatul cestii
În care-noata sorii patinati
Pe sângele-nchegat de vara-n struguri;
Sa-ncaleci caii lor înaripati
Si ametit sa te-nfasori în ruguri.
De foi mâncate-cozi si roase-n poale
De timp bezmetic curs si fara sat
Si sa te lasi în grija milei,
Domnul de noapte însotit de zat.
Si, astfel treaz si beat deopotriva,
Sa-nalti în luna umbrele de mori.
Cu lancieri cu trupul în deriva,
Si-un Sancho Panza ce-i urmeaza-n zori.
Ei bine, astfel dusi de curs de timp,
Sa ne-ntâlnim la margine e ora,
Tu sa-mi refuzi intrarea în Olimp,
Eu sa îti musc din carnea incolora.
A vorbi despre tacere
A vorbi despre tacere înseamna
Sa sti limba despicata a ecoului,
Sa ai stiinta neasemuita a
Modelarii amforei în ciuda
Copitei sfidatoare a istoriei.
E chiar în tacere o întelepciune adânca…
Asemenea aceluia de la Hamangia
Care a înotat pe sub timp cu maretia
Unei mutenii mai înalte decât
Limbutia a o mie de ani rusinos de salbatici
Acuzator de inflexibil, fata de care
Te întrebi când s-au descalecat
Sa îsi graveze cercurile-n trunchi.
E în mutenie o atitudine
De aratator dus la tâmpla
Ce ma trimite permanent la poetul
Cel mut ca o lebada, într-o
Treapta a istoriei sale,
Dar despre care nicicând nu poti spune
Ca n-a existat.
Sa fie alb
Sunt un bagabeu,
Asa cum sunt toti bagabeii;
Un pic revoltat,
Un pic învins,
Un pic încrezator
Ca,
Dincolo de rontaitul iepurilor
În pepenarii,
Radacina mea sapa,
Sapa…
Vara trag, de sub brazde,
zaharul în pepeni,
Toamna trag vinul în cârcei de vita,
Iarna trag trestiile de urechi si le frec
Cu zapada
Sa fie alb sub fiecare vers.
Primavara trag pasarile acasa
Si chiar le fac patul.
În general trag
Nadejdea pâna sub barbie
Si visez la vremea când ERAM.
Iubito, toamna asta…
Iubito, toamna asta nu mai vine.
E-un nu stiu ce în aerul bolnav;
Caldura-si lasa solzii peste mine,
Sângele ionatan ma-mbata grav.
Halucineaza pasari migratoare,
Scriu aerul si rana e deschisa,
Prin ea se scurg puroaiele solare,
Iar ploaia-i o padure interzisa.
Copacii sânt mintiti la colt de strada,
Dau flori si se dezlantuie în fructe,
Sta împrejuru-n haine de parada,
Vita cloceste-n bolte viaducte.
Pe la periferii se-ntâmpla drame,
Mor norii înainte de-a se naste,
Traheile se pardosesc de scame,
Din vânt au mai ramas doar sfinte moaste.
Doar noi, iubito, mai avem o sansa,
Credinta ca, neaplecarea-n bruma
A ierbilor, verzi în transa,
Va prelungi culcata noastra urma.
|
Lucian Gruia
AUTOBIOGRAFICE
Bocet
Când vacarmul
celorlalti înceteaza,
se aude hârsâitul
glasului meu
ca un bocet
monoton si zadarnic
Prapastia
De la nastere,
Între înger si demon,
Marsaluiesc.
Nu pot iesi din rând,
Marsaluiesc.
În fata, prapastia…
Uneori
Uneori simt prezenta copilului
pe care nu l-am avut,
uneori vad silueta iubitei
pe care nu am cunoscut-o,
uneori visez viata
pe care nu am trait-o.
Identitate incerta
Port camasile unui prieten devenit obez,
geaca de piele daruita de verisorul meu,
plecat în strainatate;
sunt încaltat cu pantofii uzati, pe care un
director de la Ministerul Turismului
voia sa-i arunce la tomberon
iar blugii i-am cumpara de la magazinul
SECOND HAND din apropiere.
Privindu-ma atent în oglinda,
ma întreb consternat:
“Cine sunt eu, acum, cu adevarat?”
Negustorul de suferinte
Veniti, veniti, apropiati-va.
Vând suferinte pe toate gusturile:
Îmbracate în plus pentru fetite;
Blindate pentru baietei;
Cu parfum Andonio Banderas pentru adolescente si
Claudia Schifer pentru adolescenti;
Iubiri fatale pentru adulti;
Amintiri sidefate pentru batrâne;
fantezii virile pentru batrâni.
Acum, dupa ce ati cumparat totul
de pe taraba vietii mele vestejite,
Cumparati-mi si sufletul, ultima mea,
suferinta.
Nocturna
În jurul meu e întuneric.
Nu vad, nu aud, nu simt nimic.
În jurul meu e întuneric.
Nu vad, nu aud nimic.
Întunericul fluid îmi patrunde prin irisi si nervi,
Scaldându-mi lasciv emisferele cerebrale.
În jurul meu e întuneric.
Nu vad, nu aud nimic.
Când respir, întunericul îmi umple plamânii,
Ca fumul trabucului mortii, pe care refuz sa-l fumez.
În jurul meu e întuneric.
Nu vad, nu aud nimic.
Simt întunericul din alveole difuzându-mi-se în
sânge.
În jurul meu e întuneric.
Nu vad, nu aud nimic.
Simt cum fiecare celula a trupului
Mi se hraneste cu negrul sângelui meu.
În jurul meu e întuneric.
Vad întunericul, aud întunericul, simt întunericului.
Manânc întuneric, elimin întuneric, scuip
întuneric.
În jurul meu e întuneric,
În mine e întuneric,
Ma destram în întuneric.
Simt o spaima uriasa!
|
