Motive si simboluri în ornamentica ouãlor pascale
Imaginea ovoidului ce stã la originea multor mituri cosmogonice, poarta valente simbolice multiple, mai cu seamã în contextul arhaic romanesc. Acest „obiect perfect” - în conceptul brâncusian - a fost dintotdeauna folosit în ritualuri magice, farmece, cultul fertilitãtii, rituri de trecere, sustinând ideea reîntregirii, a renasterii. Posibilitatea continuitãtii vietii dincolo de barierele mortii, pe care Hristos le sfarâmã eliberând fiinta prin sacrificiul de sine - principal motiv ideologic al crestinismului - e întruchipatã simbolic prin ciocnirea ouãlor în cadrul sãrbãtorilor pascale, coaja simbolizând mormântul, întunericul, ignoranta.
Oului i s-a acordat încã din cele mai vechi timpuri semnificatia permanentei vietii, a totalitãtii, astfel încât ouã din lut au fost descoperite în morminte strãvechi din Suedia, Rusia, Germania, certificând credinta în continuitatea existentei spiritului. Ouã de diferite culori erau oferite cu ocazia celebrãrii sezoniere de înnoire a anotimpului, a anului, noul an purtând semnificatia unui nou început, unei reactualizãri cosmogonice, în care individul se purificã, renaste odatã cu natura.
O cosmogonie tibetanã sustine ideea nasterii lumii dintr-un ou, la rândul sãu creat din cele cinci elemente primordiale: aerul, apa, focul, pãmântul, lemnul.
Asocierea nu e întâmplãtoare. Structura internã a oului (gãlbenusul învelit de albus, albusul înconjurat de membranele cochiliere, membranele de coajã), a sugerat si oamenilor de stiintã ideea existentei principalelor elemente constitutive devenind oarecum o matrice, un tipar structural: Pãmântul ce constã într-un nucleu interior solid, împrejmuit de un nucleu exterior lichid, învelit în manta, iar mantaua înfãsuratã în scoartã, urmatã de straturile atmosferice; Soarele - alcãtuit dintr-un nucleu iradiativ, înconjurat de un strat de tranzitie, urmat de zona convectivã; Curcubeul - format din sapte straturi de luminã - rosie, orange, galbenã, verde, albastrã, indigo, violetã - reflectie a repartitiei stratificate a electronilor din atom, Atomul - ce constã într-un nucleu în jurul cãruia se învârt la diferite distante electronii. Totul în naturã îsi regãseste aceastã structurã stratificatã asigurând armonie, echilibru, circuitului evolutiv universal.
În concordantã cu semnificatiile atribuite oului în contextul ceremonialului pascal, traditia dezvoltã un cult al împodobirii sale prin variate procedee - scriere, sãpare - tehnicã în care se folosesc ornamente de cearã în relief - împietrire, împistrire (încondeiere), picurare.
Cea mai complexã si mai frecvent utilizatã este tehnica împistririi, scriitura realizându-se cu cearã, cu ajutorul chisitei, cu fir de pãr sau din tablã de alamã. Motivele sunt dispuse în functie de axul polar al ovoidului, în etape succesive, suprafata fiind fragmentatã. Împãrtirea în registre se realizeazã urmãrind perpendicularitatea, iar cei doi poli comportã o serie de elemente specifice.
Tematica este diversã, cu o mare încãrcãturã simbolicã, conlucrând cromatic prin semne geometrice, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe, ele variind în functie de asezare, de aportul individual al creatorului.
Alcãtuind un limbaj de sine stãtãtor în ornamentica obiectelor din lumea satului, motivele vãdesc strânsa comuniune a omului cu natura, cu elementele cosmice, raportarea la divinitate.
Cocosul, creasta cocosului - sunt motive reprezentative Olteniei, pasãrea având un caracter sacru, înlãturând spiritele malefice prin cântecul sãu.
Creasta gãinii (Muntenia) simbolizeazã constelatia „Closca cu pui”, dupã care se orienteazã noaptea ciobanii.
Cucul (Transilvania) - principalul vestitor al primãverii - Bunavestire fiind asimilatã popular cu Ziua Cucului. Motivul cucului este des întâlnit în folclorul românesc, cultul strãmosilor, ritualurile agrare de fertilitate, lirica popularã de dragoste, legende, proverbe, superstitii. (Cucule, cucutule, / Vara vii, vara te duci, / Mã mir iarna ce mãnânci! / De-as mânca iarna pãmânt, / Tot viu vara sã vã cânt. / De-as mânca frunze de fag, / De-as bea apa din sfârlag, / Tot cânt codrului cu drag!)
Alte motive din regnul animal: mielul, cerbul, broasca, sarpele casei, coltul mistretului, pestele - semnul conspirativ de recunoastere între crestini, în timpul persecutãrii romane -, racul, albina, pãianjenul, toate - reprezentãri iconografice a diverse legende relationate cu patimile Mântuitorului.
Din motivele de ordin vegetal, reprezentative sunt elementele pãdurii - frunza de fag, stejar, de brad -, spicul grâului, garoafa, trifoiul - simbol al pãstoritului -, dalia, pomul vietii.
Alte motive: crucea - româneascã, ruseascã, moldoveneascã, prescura - simbol al bunãstãrii, steaua ciobanului - motiv rãspândit în Bucovina, mãnãstirea, soarele, luna, calea rãtãcitã, pieptenele.
Linia însãsi, prin variate maniere de modulare, are o mare importantã simbolicã: linia dreaptã, verticalã simbolizeazã viata. Linia dreaptã, orizontalã - moartea, linia dublã, dreaptã simbolizeazã eternitatea, meandrul simbolizeazã gândirea, cunoasterea, linia usor ondulatã – apa, element purificator.
Reteta cromaticã diferã zonal, însã functioneazã complementar motivului propus. Culorile, dispuse în etape succesive - de la deschis spre închis - au o simbolica proprie: rosu - simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei, vietii; negrul simbolizeazã absolutul, statornicia, eternitatea; galben - lumina, tineretea, fericirea, recolta; nerde - reînnoirea naturii, prospetimea, rodnicia, speranta; albastrul simbolizeazã cerul, sãnãtatea, vitalitatea.
|
