revista noua 2007 imaginea în oglinda cuvântului

Cunoscut publicului din România printr-o serie de expozitii itinerante în institutii precum: Muzeul Dunãrii de Jos, Muzeele de Artã din Constanta, Galati, Slobozia, Bucuresti, plasticianul bulgar Yordan Kissiov a vernisat pe 12 septembrie 2007 (Galeria de Artã din Silistra, Bulgaria), o amplã expozitie retrospectivã, mãrturie imaginalã a unui laborator intim structurat stadial.
Expozitia cuprinde 155 de lucrãri variate dimensional, dispuse tematic si periodic (1964-2007) în paisprezece sãli.
Notabilitatea firului evolutiv în creatia artistului e marcatã de o asociere a cãutãrii, ludicului si aprofundarea unor probleme definitorii sistemului sãu de gândire. Dacã în lucrãrile timpurii preocuparea era pentru rezolvarea pur plasticã (Peisaj - 1964, Lectia de anatomie - 1979, Portret - 1983, Întoarcere la Renastere - 1986), evolutia ulterioarã se desfãsoarã prioritar în sfera ideaticã, cercetarea cu substrat filosofic alternând solutionãrii plastice, inovatiei.
Pe traiectul reprezentãrii plastice, fervente, novatoare, artistul concentreazã trei mari directii tematice, fuzionabile relational, în ideea Opus Magna: Focul, Apa, Pãmântul.

Elemente primordiale, generatoare de viatã si moarte, bipolare, adiacente Fortei Universale, devin în viziunea lui Yordan Kissiov elemente cheie, determinând varii rezolvãri imaginale. „Existã trei dimensiuni ale imaginii; prima este aceea cã imaginea este în fapt o constiintã, si mai mult, una transcendentã; ea diferentiazã imaginatia de celelalte moduri ale constiintei, obiectul imaginat e dat imediat ca atare, în timp ce cunoasterea perceptivã se formeazã încet, prin aproximatii si luãri succesive de contact. Cea de-a treia dimensiune a imaginii este spontaneitatea.” (J. P. Sartre - L’imaginaire)
Focul, element reprezentativ, catarhic, relationat principiului fundamental al Crestinismului - iubirea-focul sacru, lumina, este evocat în creatia artistului cu multiplele sale acceptiuni, atât ideatic, abstract, cât si ca adjuvant în actiunea propriu-zisã. „Cele mai mari puteri sunt ascunse în foc: el are puterea de a dizolva, a lichefia, a arde si a transforma. Este atotputernic; nimic nu-i poate sta împotrivã. Celelalte elemente, pãmântul si aerul, au puteri mari, de asemenea, dar ele nu pot schimba cu adevãrat materia. Cutremurele de pãmânt au puterea de a despica crusta pãmântului, de a fragmenta muntii, de a înghiti orase si sate, dar nu pot sã schimbe natura esentialã a lucrurilor. Apa are puterea de a disloca sau de a dilua; aerul are puterea de a dispersa; numai focul are puterea de a transforma cu adevãrat.” (Omraam M. Aivanhov - Practicile focului si apei, conferintã)
Simbolismul focului - cu forta sa mistuitoare, purificatoare, generatoare de noi energii, este asimilat în totalitatea sa de cãtre artist, afirmându-l testimonial în lucrãri precum:
Jocurile Rãzboiului (1999) - evocare a unei pagini însângerate din istoria Bulgariei, povestite sub forma unui joc video. Tripticul este impozant prin dimensiunea si forta reprezentãrii, focul generând distrugerea, haosul. În aceiasi parametri, ai fortei distructive, se înscrie si Cãlãtorie în Iad (1997), în care mijlocul punitiv este Focul, focul eternei damnãri.

O altã acceptiune a elementului este cea a jertfei, a ascensiunii, a sacrificiului în detrimentul transcenderii, al comunicãrii cu lumea divinã: Altarul lui Cain (1998), Altarul lui Abel (1998), Rug, Autoportret cu epitaf (1996).
„Fiintele umane pot comunica cu lumea divinã numai dacã ele însele împletesc „funii” de luminã, care sã le lege de Cer. Odatã ce au creat aceastã retea de comunicatie intre cele douã lumi, ele se pot interschimba si uni într-un fel de osmozã.” (Omraam M. Aivanhov - Practicile focului si apei - conferintã)
Idee si simbol, focul este reprezentat si prin obiectele generatoare - ready made-uri modificate prin însãsi actiunea produsului - chibritul, cutia de chibrituri, colajele de mase plastice de asemenea modificate termic, focul participând simultan ca unealta si ca motiv.

Apa. Zi ploioasã (2003), Ploaie peste râu (2003), Reflexie. Triptic (2004), Noapte ploioasã (2004), Pasi în ploaie (2005), Între cer si apã - I,II (2005), seria Râul (2000- 2005), Rugãciune pe piatrã (2005), ªipotul ploii dimineata (2006), Râul fãrã sfârsit - portal (2007), Traversând Râul, Templul Apelor (2007).
Yordan Kissiov manifestã o anumitã aplecare referitoare la acest prim element, el fiind fons si origo, matricea tuturor posibilitãtilor existentiale.
Din totalitatea reprezentãrilor artistului în aceastã directie, se constata asocierea cu infinitul, atât în plan real, cât si virtual, apa - masã nediferentiatã, reprezentând infinitatea posibilitãtilor si a probabilitãtilor unei ulterioare dezvoltãri.

Ideea de infinit este sugeratã de elemente ascensionale, celeste - pasãrea, îngerul purtãtor de semn - cu al sãu zbor peste apã -, dar si coloana - axis - ce face legãtura dintre apã si cer, având drept postament oglindã, continuându-se în alt plan.
Reprezentãri instalationale si pur picturale, lucrãrile realizate pe aceastã temã se disting printr-o abordare stilisticã diferitã, împrumutând ceva din tusa fragmentatã, impresionistã, artistul angrenându-se astfel într-un joc al suprafetelor - dipticuri simetrice / asimetrice, tripticuri ascendente / descendente, cu detalii picturale, rafinamentele cromatice.
Stilistic, artistul se afla într-o perpetuã stare de inchietudine, de fervoare creatoare, gãsind totdeauna solutii novatoare, utilizând si explorând diverse efecte texturale, materiale variate: celofanul, plasticul, pãmântul, lemnul, cuiele, cafeaua.
Sedimentul de cafea constituie, în anumite cazuri, materia primã a reprezentãrii.
Plantatia de Cafea I, II (2006), Altar (2007) - alcãtuit din Crucea Altarului si Masa Altarului.

Instalatia de mari dimensiuni reprezintã o mixturã de elemente cu încãrcãturã spiritualã. Crucea Altarului, albã, din lemn, tintuitã central de piroane, este sustinutã de douã panouri, iar pe Masa Altarului se gãseste Pâinea dobrogeanã (Trupul), realizatã din lut, si Potirul euharistic (Sângele). Cromatica si materialitatea cafelei aduc, prin tipologia reprezentãrii, un echivalent al Pãmântului - stihie a regenerãrii - creând o legãtura cu cele douã elemente - Apa si Focul. Structura simbolicã - fundamentul sistemului de gândire în reprezentarea imaginalã - este cea mai coerentã, atât ideatic cât si plastic, astfel încât artistul abordeazã viziunea simbolicã, aceasta precedând limbajul si gândirea discursivã, propagând astfel imaginea arhetipalã ca o chintesentã a totalitãtii, imagine ireductibilã la un singur plan de existentã.

La Silistra, Bulgaria

Retrospectiva Yordan Kissiov

Elena Dinu