(vezi partea I)

De la premiu la succesul literar

Monica Girard
Université Nancy 2

II. The Curious Incident of the Dog in the Night-Time de Mark Haddon
(titlul tradus în româneste de Constantin Dumitru-Palcus:
O întâmplare ciudatã cu un câine la miezul noptii)

The Curious Incident of the Dog in the Night-Time de Mark Haddon, unul dintre cele mai aplaudate romane publicate în Marea Britanie în ultimul timp a fost premiat cu numeroase distinctii prestigioase. Fãrã îndoialã cã aceste premii si recenziile critice elogioase au avut o consecintã favorabilã asupra succesului comercial al cãrtii. De asemenea, strategiile de publicitate si de vânzare ale romanului au transformat romanul într-un bestseller (carte cu mare tiraj). Dar fenomenul premiilor literare nu implicã numai o crestere a vânzãrilor, ci si traduceri în alte limbi, transpunerea cãrtii pe marele ecran si crearea de diverse parodii si produse derivate, de exemplu suporturi audio (înregistrate pe casete sau CD-uri). Chiar dacã premierea unei cãrti însotitã de strategii de vânzare adecvate au puterea de a catapulta un roman în topurile listelor de vânzãri în librãrii, aceastã carte trebuie, totusi, sã aibã la origine merite literare unice. În cazul romanului The Curious Incident of the Dog in the Night-Time originalitatea constã mai ales în vocea naratorului si perspectiva sa narativã, complementele vizualae si afilieri generice multiple.
În 2003, The Curious Incident a fost nominalizat pentru Premiul Booker si la British Book Awards a bãtut recordul, cu nominalizãri la cinci categorii: autorul anului, cea mai bunã carte, fictiune literarã, fictiune pentru copii si material audio. Romanul lui Haddon a câstigat, printre multe alte premii, Premiul Whitbread, Premiul Whitbread pentru cea mai buna carte a anului, Premiul Guardian de fictiune pentru copii, Premiul Booktrust de fictiune pentru adolescenti si Premiul Commonwealth pentru cel mai bun debut. Din aprilie 2004 când a apãrut volumul brosat, pânã în august 2004, Haddon a vândut un milion de exemplare. Editura Random a afirmat cã „este prima datã când – cu exceptia cãrtilor Harry Potter – o carte a vândut un milion de exemplare pentru adulti si copii asa curând dupã publicare. La început publicatã în douã versiuni, pentru adulti si copii, cartea a primit 17 premii literare în toatã lumea de la lansarea ei în mai 2003. ”
În Marea Britanie, într-o actiune fãrã precedent, The Curious Incident a fost publicat atât de editura David Fickling pentru copii cât si de editura Jonathan Cape pentru adulti. Cum Mark Haddon însusi explica într-un interviu, dubla tintã sau atractie a cãrtii nu a fost planificatã la început, ci a devenit pur si simplu o strategie comercialã. Fiecare editie are un desen propiu pe coperta si este vândutã în sectiuni diferite în librãrii. David Fickling a comentat diferentele între cele douã piete ale cãrtii si avantajele publicãrii celor douã versiuni ale cãrtii: „Piata romanelor literare este atât de diferitã de piata cãrtilor pentru copii în Regatul Unit încât ele nu se intersecteazã prea mult. De asemenea, profilele vânzãrilor sunt foarte diferite. Astfel, romanul a invadat piata cãrtii din douã surse si s-a distribuit pretutindeni. ”În fine, vânzãrile romanului destinat adultilor a fost de trei ori mai mare decât vânzãrile destinate copiilor.
Reporterul: În The Observer, în aprilie 2004, ati afirmat cu tãrie cã „a scrie pentru un public de copii este al naibii de dificil”. Întrebarea este dacã a fost chiar si mai dificil de scris un roman care sã satisfacã un dublu public si care sã genereze reactii atât de la copii cât si de la adulti?
Mark Haddon: Nu am vrut neapãrat sã spun cã a scrie pentru copii este mai greu decât a scrie pentru adulti. Vroiam numai sã dezmint ideea preconceputã cã este usor sã scrii pentru copii. Nu este deloc. Si câtiva autori pentru adulti au descoperit asta pe contul lor. Cât despre dificultatea de a scrie un roman pentru un douã publicuri, pot sã spun ca nu am intentionat niciodatã sã tintesc douã sectoare în acelasi timp. Am scris o carte despre un personaj adolescent pentru un public adult. Managerul meu literar si editurile care au publicat romanul si-au dat seama ce potential ar putea avea cartea pe douã piete diferite. Bineinteles, existã foarte multe astfel de cãrti scrise în ultima sutã de ani care au acest potential: romanele lui Dickens care sunt citite de toatã familia, Paddy Clarke, Ha, Ha, Ha, The Lord of the Rings, Le Grand Meaulnes. Acest eveniment neasteptat al atragerii unui public dublu nu este un semn cã romanele s-au schimbat, ci cã editurile si-au dat seama la un moment dat cã pot face reclamã si vinde unele cãrti unui public de la nouã pânã la nouãzeci de ani. ”
The Curious Incident a devenit un fenomen de librãrie international si a fost lansat nu numai în Marea Britanie (la editurile Jonathan Cape si David Fickling) si în Statele Unite (Doubleday), dar a fost tradus în diverse limbi si vândute în urmãtoarele tãri: Germania (Karl Blessing), Franta (Laffont & Pocket Jeunesse), Italia (Einaudi), Olanda (Contact), Finlanda (Otava), Suedia (Wahlstrom & Widstrand), Norvegia (Pax), Grecia (Psichogios), Spania (tradus în spaniolã, Salamandra si în catalanã RBA), Danemarca (Rosinante), Japonia (Hayakawa), Brazilia (Record), Israel (Kinneret-Zmora Bitan-Dvir), Taiwan (Locus Publishing), Corea (Little Books / Moonhak), Thailanda (Nation Books), Polonia (Bertelsmann Media), Republica Cehã (Argo), Iugoslavia (Alfa-Narodna Knjiga), Portugalia (Presença), Croatia (Izvori), Lituania (Tyto Alba), Estonia (Varrak), Ungaria (Europa), Slovacia (Ikar), Turcia (Kultur Yayinlari), Slovenia (Mladinska Knjiga), Rusia (Rosman Publishing), China (Hunan Publishing Group), Romania (Editura Trei), Letonia (Janis Roze), Bulgaria (Uniscorp), Indonezia (KPG Publishing) si Islanda (Edda).
Exemple de traduceri în diferite tãri cu coperta care reflectã strategiile de publicitate si vânzare adoptate de editurile din Anglia si din strãinãtate:

Elementele paratextuale , adicã coperta si titlul, au fost transformate, mai mult sau mai putin, pentru a se adapta cererilor pietei de cãrti internationale. Diferitele tãri au adoptat strategii de marketing diferite: de exemplu, titlul editiei germane a fost schimbat, dar coperta a rãmas la fel ca editia englezeascã pentru copii. Titlul (Supergute Tage oder Die sonderbare Welt des Christopher Boone) este mai conventional si nu asa de intrigant ca cel al editiei engleze: el dezvãluieste mai mult continutul romanului si cititorul stie chiar înainte de a deschide cartea cã Christopher Boone, eroul principal, trãieste într-o lume ciudatã sau specialã. Referirea la câine dispare din titlu si, deci, o copertã cu un câine nu si-ar mai fi avut rostul pentru cã nu ar mai fi fost ecoul titlului. În englezã, titul este mai subtil sau mai „curios”: gratie „câinelui” si a „incidentului” de la miezul noptii, cititorul intrã, încetul cu încetul, în universul special al lui Christopher.
În editia danezã, adjectivul „curios” a fost tradus „mystike”, care înseamnã „misterios”. Prin urmare, ciudãtenia implicatã în titlul original nu mai este asa de evident. În plus, pe copertã apare schita lui Sherlock Holmes, ceea ce face ecou la schitele introduse pentru prima datã în capitolul trei. Aceste schite, ca de altfel si numerele, enigmele si problemele matematice fascineazã eroul romanului. Coperta editiei daneze face reclamã si anuntã un anumit aspect al romanului; ea atrage lectorii cu genul politist, promitând o carte care rezolva enigme si dezvãluie întâmplãri misterioase.
În editia italianã, titlurile trãdeaza faptul cã un câine este „ucis” la miezul noptii. Coperta implicã de asemenea cã eroul principal este un bãiat. Din contrã, coperta editiei românesti dezvãluie cel mai putin continutul romanului. Ea nu oferã nici un fel de indicii despre personaj si universul lui specific. Imaginea de tip desen animat e înlocuitã cu o ilustratie realistã. Coperta româneascã serioasã si misterul exprimat de strãzile goale, atmosfera cetoasã, luna plinã si luminile stâlpilor cufundã cititorul într-un univers adult de la bunul început al cãrtii.
În concluzie, strategiile de promovare a cãrtii atrag atentia cititorilor strãini si conditioneazã asteptãrile lor pentru cã pun în evidentã aspecte specifice ale romanului. În Marea Britanie, de exemplu, a doua coperta a romanului mentioneazã handicapul eroului, Sindromul Asperger. Una dintre stratagemele de vânzare a fost punerea în evidentã a acestui detaliu pe care Mark Haddon îl considerã inutil:
Reporterul: Cuvintul autism apare de citeva ori pe a doua copertã a cãrtii The Curious Incident of the Dog in the Night-Time. Numai dupã ce am terminat de citit cartea si am dat peste un articol despre dumneavoastrã mi-am dat de fapt seama ca n-ati folosit niciodata acest cuvânt în roman. Nu mentionati niciodatã un handicap sau diagnostic pentru a descrie starea de sãnãtate a lui Christopher. E interesant de observat impactul promovãrii unei cãrti asupra perceptiei cititorului.
Mark Haddon: Trebuie sã recunosc cã în ultima vreme mã gândeam chiar cã ar fi bine ca aceste detalii sã nu mai aparã în versiunea brosatã a cãrtii care va fi lansatã în curând. Dupã cum mai multi critici literari au spus în recenziile lor, Christopher ne spune el cu cuvintele lui tot ce avem nevoie sã stim. Înteleg cã existã aceastã nevoie de a agãta cititorul când se face reclama unei cãrti si de a explica unele lucruri pe copertã. Dar îmi place ideea de a lansa o nouã editie fãrã nici un fel de etichete puse pe cartea mea.

Pe lângã traduceri, alte posibilitãti comerciale care decurg din cãrtile premiate sunt seriile televizate sau filmele. Aceste transformãri ale cãrtii în mass-media sunt la fel de bãnoase si profitabile si pot genera venituri suplimentare, celebritate si prestigiu. Reputatiile scriitorilor pot fi consolidate, atât din punct de vedere comercial cât si artistic. Drepturile de autor ale romanului The Curious Incident of the Dog in the Night-Time au fost deja cumpãrate de Heyday (care au realizat si Harry Potter) împreunã cu Brad Grey (producãtorul celebrului serial TV The Sopranos) si Brad Pitt. Scenaristul Steven Kloves, cãruia i se atribuie si scrierea scenariului succesului planetar Harry Potter, va adapta si romanul lui Mark Haddon si va dirija filmul. Este de asteptat în viitorul apropiat o campanie marketing de promovare a acestui film.
Dupã lansarea romanului The Curious Incident of the Dog in the Night-Time si ca rezultat al popularitãtii din ce în ce mai mare, numeroase parodii care au imitat cartea lui Haddon au apãrut pe piata cãrtii. Unele imitatii fac aluzie numai la titlu (The Curious Incident of the Dog in the Nightdress de Paul Howard si Ross O’Carroll Kelly), altele la genul romanului (Dottie’s Diary: The Curious Incident of a Royal Bull Terrier de Emma Sergeant). The Curious Incident of the WMD in Iraq de Rohan Candappa împrumutã stilul specific al lui Haddon care poate fi imediat recunoscut gratie ilustratiilor în alb si negru însotite de explicatii tipice proprii personajului lui Haddon. Aceste parodii sunt un semn clar al succesului cãrtii origniale si se dovedesc a fi o pusculitã fãrã fund.

Un produs literar curios

The Curious Incident of the Dog in the Night-Time este într-adevãr un roman curios. Chiar pe prima paginã, Christopher John Francis Boone, protagonistul si naratorul de cincisprezece ani, descoperã cadavrul câinelui vecinei sale tras în teapa unei furci. Pe coperta romanului ni se spune cã Chirstopher are Sindromul Asperger, un tip de autism. Totusi, nici un handicap nu e mentionat în acest roman în care de la prima paginã intrãm într-un univers curios, ghidati de punctul de vedere al personajului. Inspirat de eroul sãu preferat, Sherlock Holmes, Christopher vrea sã descopere cine l-a ucis pe Wellington, câinele pudel, dar în cursul anchetei ies la ivealã informatii secrete despre mama sa pe care o credea moartã de doi ani. El aflã cã mama lui nu e decedatã, dar trãieste la Londra cu bãrbatul vecinei al cãrui câine este asasinat. Faptul cã tatãl sãu l-a mintit cu privire la moartea mamei lui si cã a omorât câinele vecinei îl devasteazã pe Christopher care fuge de acasã la Londra sã o caute pe mama sa. Caracteristicele specifice ale curiosului roman al lui Haddon (vocea narativã, adaosuri iconografice si afilieri stilistice) sunt motivul pentru care cartea se deosebeste de alte creatii literare pentru copii si adulti.
Geneza acestei noi si originale voci narative este mentionatã de autor într-un interviu în care el explicã cum curioasa voce a precedat identitatea, specificitatea si conditia medicalã a personajului: „A luat nastere încetul cu încetul fãrã nici o cãutare premeditatã a originalitãtii sau a subterfugiilor. Am început cu imaginea unui câine înjunghiat cu o furcã pur si simplu pentru cã vroiam o manierã captivantã si invigoratoare de a începe un roman. Apoi mi-am dat seama cã dacã descrii situatia fãrã nici o emotie, cu o metodã neutrã, (cer scuze iubitorilor de câini) cartea poate fi foarte amuzantã. Deci asa a luat nastere aceastã voce. Numai dupã câteva pagini în care am utilizat aceastã voce narativã am înteles de unde ar putea provine. ”
Aceastã voce specialã fluctueazã si combinã vocea unui copil naiv cu cea a unui adult savant întelept. Julia Eccleshare, presedinta juriului Guardian si editoare a cãrtilor pentru copii comenteazã despre vocea lui Christopher astfel: „Vocea narrativã a lui Christopher este copilaroasã în observatiile sale si în acelasi timp profund adultã. ” De la prima paginã lectorul plonjeazã în universul personajului si se familiarizeazã cu perceptia lui amuzantã, unicã si stranie a lucrurilor din jurul sãu. El are o viziune microscopicã si o inclinare spre detaliile specifice pe care le amplificã desi este incapabil de a întelege implicatiile evenimentelor la o scara mai mare. Lumea lui e diferitã pentru cã Christopher se bizuie pe fapte goale, reguli, numere si logicã; el asociazã metaforele cu imagini mentale concrete, ceea ce îl destabilizeazã (de exemplu, încearca sã înteleagã expresia „el era lumina ochilor ei” traducând-o în termeni concreti). Universul lui verbal este automat transformat în imagini; de aceea cartea abundã cu un belsug de schite, desene, diagrame, tabeluri, curbe care îl ajutã sã ordoneze avalansa gândurilor lui si sã traducã sau sã arate cititorului cum functioneazã mintea sa.
Originalitatea cãrtii lui Haddon se bazeazã deci pe acest aspect iconografic. Numeroase variatii tipografice si o diversitate de elemente vizuale întrerup des paginile narate. Rolurile, natura si statutul ilustratiilor inserate si incorporate în text sunt multiple.
Exemple de pagini din The Curious Incident of the Dog in the Night-Time:

Imaginea 1

Imaginea 2

Imaginea 3

Imaginea 4

Imaginea 5

Imaginile nu joacã rolul de înfrumusetare si împodobire a paginii, ci sunt integrate în text si contribuie la sensul textului. Unele dintre ele înlocuiesc mesajul verbal (ca de exemplul diagramele fetelor din imaginile 1 si 2 si devin mult mai expresive decât cuvinte neputincioase. Pentru cã Christopher e incapabil de a-si traduce în cuvinte sentimentele, ideile sau gândurile, el face apel adesea la hãrti, diagrame, formule, tabele, si multe alte ajutoare vizuale pentru a reprezenta într-o manierã concretã aceste notiuni abstracte care îl lasã deseori perplex. El este un adevãrat „architect” al universului lui verbal. De asemeni, el recurge la acest mod de a se exprima pentru a substitui descrieri lungi si complexe. Alte imagini au functia de a explica, ca de exemplu seria de tabele în care el explicã cititorului numele prime în imaginea 4. Ilustratiile sunt strâns legate de text si sunt necesare pentru a arãta cum Christopher vede lumea în jurul sãu. Acest aspect vizual este un element atrãgãtor al romanului: Mark Haddon ne dã „sã vedem” un text si „sã citim” imagini.
The Curious Incident of the Dog in the Night-Time se aflã la intersectia a mai multor genuri literare. Poate mai întâi fi calificat de autobiografie fictivã. Christopher Boone, naratorul povestii, dã o definitie a romanelor în general si le retrogradeazã la nivelul „minciunilor” pentru a detasa productia sa literarã de aceastã traditie a fictiunii si pentru a ancora mai bine povestea sa în „realitate”: „Nu-mi plac romanele pentru cã ele sunt minciuni despre lucruri care nu s-au întâmplat niciodatã si ele mã sperie si nu mã simt bine când le citesc. Si de aceea tot ce-am scris aici e adevãrul adevãrat.” (The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 25)
Autobiografia lui Christopher Boone este presãratã cu pasaje metafictive. Când Christopher decide sã investigheze crima câinelui pudel, cu ajutorul lui Sioban, profesoara lui, el începe sã scrie o carte despre aceastã investigatie. În calitate de autor al cãrtii, el vorbeste adesea despre desfãsurarea si procedeurile folosite în scrierea cãrtii. Christopher reflecteazã la metoda scrierii si urmeazã unele reguli („Sioban mi-a spus cã o carte ar trebui sã înceapã cu ceva care sã capteze atentia cititorului. De aceea am început cu câinele.” The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 5) sau, dimpotrivã, deviazã de la regulile impuse si tehnici de scriere conventionale („Capitolele în cãrti au de obicei numerele cardinale 1, 2, 3, 4, 5, 6 si asa mai departe. Dar am decis sa dau capitolelor mele numere prime 2, 3, 5, 7, 11, 13 si asa mai departe pentru cã îmi plac numerele prime.” The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 14). Christopher transformã o carte traditionalã în functie de plãcerile lui sau de capacitãtile lui („Aceasta nu va fi o carte amuzantã. Nu pot sã spun glume pentru cã nu le înteleg.” The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 10)
Faptul cã el creazã o operã literarã în acelasi timp ce trãieste experientele respective dã acestei povesti cu trãsãturi orale si scrise o spontaneitate deosebitã. La început, unele explicatii sau gânduri ulterioare sunt inserate în note de subsol. The Curious Incident of the Dog in the Night-Time are si caracteristici de jurnal intim pentru cã personajul principal înscrie gândurile, evenimentele, experientele si conversatiile lui. Naratorul nostru se concentreazã pe aspectul scris al cãrtii sale pânã când tatãl sãu îi confiscã notitele. Din acest moment, un stil oral dominã povestea sa si nu mai prezintã considerãri literare, stilistice si tehnice cãrora le acordã o atentie deosebitã înainte de acest eveniment.
Un dialog economic si o perspectivã naivã si limitatã sunt surse de umor. Stilul foarte simplu al naratorului este caracterizat de concizie si o economie de metode technice literare. Propozitiile simple subiect-predicat-complement sunt un tipar adecvat pentru comunicarea lui Christopher cu lumea din jur. O analogie între concluzia lui Christopher când ni se demonstreazã principiul numerelor prime si limbajul folosit de personaj poate fi fãcuta aici: „numerele prime rãmân dupa ce dai la o parte tot ce e de prisos.” (The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 15) Povestea lui Christopher e golitã de ornamente stilistice, si gratie acestei trãsãturi neobisnuite, este extrem de eficace.
Genul cartii e definit clar de cãtre naratorul-personaj: „acest roman este un roman politist misterios”; „[...] îmi plac romanele politiste misterioase. Deci aceasta o sã scriu.” (The Curious Incident of the Dog in the Night-Time 5). Lui Christopher îi plac numai povestile politiste care se bazeazã pe observatie si logicã pentru ca el nu poate resimti emotiile umane sau sã înteleagã sensurile figurative si subtilitãti implicite. Autismul lui Christopher este ceea ce diferentiazã romanul lui Haddon de alte romane politiste pentru cã interesul nu este sã aflãm cine a ucis câinele, ci sã aflãm cum evolueazã relatia si cãsãtoria pãrintilor lui Christopher. Originalitatea stilului cãrtii pe care Christopher o scrie depinde deci de universul extraordinar descris. Dincolo de un roman politist canin, personajul nostru scrie o carte despre lumea care îl înconjoarã. În timp ce cautã indicii si le interpreteazã, el face ordine în lumea confuzã din jurul lui pentru a gãsi modele coerente si a se situa si a se repera.
Mark Haddon pune accentul pe libertatea acordatã cititorului. Este posibil ca motivul care a facut ca The Curious Incident of the Dog in the Night-Time sã devinã asa de popularã la publice diferite (copii, adulti, strãini) sã fie libertatea resimtitã de cei care citesc aceastã carte: stilul economic, naratiunea minimalã si epuratã, vocea narativã clarã, punctul de vedere partial sau limitat al personajului creaza viduri pe care fiecare cititor le umple cum crede de cuviintã, conform cu experienta sa personalã si culturalã.
Este evident cã un premiu literar acordat unei cãrti, urmat de promovarea sa pe piata cãrtii contribuie la statutul sãu de bestseller. Acesta a fost cazul romanului lui Mark Haddon cumpãrat si citit de milioane de oameni din lume. Alt factor care nu poate fi mãsurat exact în cifre si procente este reclama cititorilor prin viu grai : curiozitatea publicului de a citi ceva „curios”, nou si original recomandat de cei din jur poate de asemenea creste vânzãrile unui roman inventiv si remarcabil. În sfârsit, profesorii care decid sã includã acest roman în planul de studii si în listele de lecturã ale elevilor si studentilor lor devin promotorii unor cãrti si încurajeazã tinerii sã citeascã opere contemporane plãcute si bine scrise.