Un nou Nobel political-correct
Codrut Constantinescu
O
bãtrânicã iese dintr-un taxi tipic britanic. Fusese
la cumpãrãturi. Un grup de reporteri o asteaptã
în fata casei sale tipic British middle class. O voce, probabil
cea a unui reporter de televiziune, aflatã în spatele
unei camere de filmat, o întreabã dacã a aflat
vestea. Bãtrânica, surprinsã si intrigatã,
rãspunde cã nu. Reporterul, o singurã voce, o
anuntã decent cã a fost anuntat rezultatul deliberãrii
juriului care acordã Premiul Nobel pentru Literaturã
si cã ea, Doris Lessing, a fost desemnatã câstigãtoare.
Bãtrâna, cu sigurantã socatã de importanta
cuvintelor auzite, nu pare însã derutatã. Ca o
adevãratã britanicã, stie sã-si pãstreze
calmul chiar si în cele mai fericite circumstante. Dar cine
este Doris Lessing, o scriitoare atât de putin cunoscutã
în spatiul cultural românesc ?
S-a nãscut la 22 octombrie1919 la Kermanshah în Persia,
dar si-a trãit mare parte din viatã în Rhodesia
de Sud, actualul Zimbabwe. Tatãl sãu, angajatul unei
bãnci, a luat parte la primul rãzboi mondial, grav rãnit,
iar mama ei a fost implicatã în calitate de infirmierã.
Când nu avea decât sase ani, familia ei a decis sã
se stabileascã în Rhodesia de Sud, dând curs intensei
propagande britanice care dorea sã exploateze si colonizeze
coloniile sale africane, la fel precum o altã celebrã
scriitoare, danezã, Karen Blixen, s-a stabilit pentru multi
ani în Kenya.1 Doris Lessing îsi aduce aminte despre copilãria
ei în Africa atât de o parte luminoasã petrecutã
în mijlocul naturii alãturi de fratele ei Harry, cât
si de severitatea educatiei oferitã de cãtre mama ei.
Aflatã constant în contradictie cu mama ei, Doris si-a
luat viata în mâini la frageda vârstã de
15 ani, când a fugit de acasã si s-a angajat ca îngrijitoare.
Patronul i-a oferit cãrti de literaturã si sociologie.
Curând, a început sã scrie povestiri, douã
dintre ele fiind publicate de reviste sud-africane. La 19 an,i s-a
cãsãtorit cu Frank Wisdom, având cu acesta doi
copii, dar, dupã doar câtiva ani, a divortat si, la scurt
timp, s-a recãsãtorit cu Gottfried Lessing, cu care
a mai avut un copil. La 36 de ani, a revenit la Londra si si-a început
cariera de scriitoare. A divortat si de Lessing, ale cãrui
simpatii comuniste l-au fãcut sã ajungã ambasadorul
Republicii Democrate Germane tocmai în Uganda, unde a si fost
asasinat în timpul rebeliunii care a dus la rãsturnarea
lui Idi Amin ( The Last King of Scotland). La fel ca multi alti scriitori
occidentali, Lessing a cochetat o perioadã si cu ideologia
comunistã, pe care, însã, spre meritul ei, precum
Orwell sau Arthur Koestler, a pãrãsit-o în 1954.
Opera literarã a lui Doris Lessing se concentreazã în
jurul experientelor sale de viatã, copilãria ei în
mediul colonial african, optiunile si angajamentele sale politice
si sociale. În 1956, regimurile coloniale albe din Africa de
Sud si Rhodesia i-au interzis sã mai pãtrundã
în respectivele tãri, din pricina scrierilor sale în
care condamna rasismul. Sã nu uitãm cã Rhodesia
a fost, pânã în 1980, dominion britanic, imitând
modelul apartheid din Africa de Sud. Când, în 1995, a
revenit în Africa de Sud pentru a-si vizita fiica si nepotii
si pentru a-si promova autobiografia, a fost primitã cu bratele
deschise de cãtre societatea sud-africanã, fiindu-i
lãudat curajul de a critica un sistem injust care tocmai sucombase,
la patruzeci de ani de la momentul când i se interzisese accesul
în Africa de Sud. Si-a fãcut debutul în anul 1949,
cu romanul „The Grass is singing” („Iarba cântã”)
iar succesul l-a cunoscut abia în 1962 cu romanul „The
Golden Notebook”(„Caietul de aur”). Lessing este
o scriitoare extrem de prolificã, publicând pânã
acum mai bine de 40 de volume, o performantã nu usor de egalat,
chiar si la înaintata vârstã la care a ajuns si
pe care Lessing, dovedind un accentuat simt al umorului tipic britanic,
nu a ezitat sã îl considere principalul motiv al acordãrii
Premiului Nobel, într-un interviu preluat de canalul Euronews.
Respingând folosirea operei sale literare de cãtre curentul
feminist, Lessing declara, pentru ziarul The New York Times, la 25
iulie 1982: „Ceea ce feministele vor de la mine este ceva ce
ele nu au analizat pentru cã vine din religie. Ele doresc ca
eu sã depun mãrturie. Ceea ce ar vor ele ca eu sã
spun este hei, surori, sunt de partea voastrã în lupta
pentru o epocã de aur în care toti acei bãrbati
nemernici nu mai existã. Dar chiar doresc ele ca oamenii sã
facã declaratii foarte simpliste despre bãrbati si femei?
De fapt, chiar asta doresc. Am ajuns cu multã durere la aceastã
concluzie”. Lessing nu este deloc o anonimã în
literatura anglofonã. Din 1954, când a câstigat
primul sãu premiu literar (Summerset Maugham Award), pânã
în momentul anuntului juriului de la Stokholm, ea a primit alte
14 premii literare, printre care unele foarte prestigioase, precum
Los Angeles Times Book Prize (1995) sau Premio Príncipe de
Asturias (2001)
Academia Regalã din Suedia a apreciat lucrãrile lui
Lessing care descriu experienta femininã „cu scepticism,
intensitate si putere vizionarã”. Nu toatã lumea
a fost la fel de entuziasmatã de alegerea Academiei Suedeze.
Criticul literar american Harold Bloom a numit decizia ca fiind luatã
în cel mai pur stil al corectitudinii politice. „Chiar
dacã doamna Lessing avea la începutul carierei sale de
scriitoare câteva calitãti admirabile, cred cã
opera ei din ultimii 15 ani este de necitit... literaturã science-fiction
de mâna a patra.” Nu suntem în mãsurã
sã apreciem opera acestei scriitoare, însã consideratiile
criticului american par a fi îndreptãtite luând
în considerare cã Lessing detine reteta idealã
pentru a câstiga Premiul Nobel pentru Literaturã: putin
trecut comunist la început, ceva mai mult feminism condimentat
la mijlocul carierei cu teme sufiste si, cãtre final, romane
science-fiction. Si sã nu uitãm cã autoarea a
scris câteva povestiri despre pisici, animalele ei favorite...
Mircea Cãrtãrescu, din aceastã perspectivã,
nu va avea vreodatã sansa de a câstiga acest premiu atât
de râvnit, neîndeplinind nici un criteriu: nu a fost nici
comunist, nu a scris nici literaturã feministã sau science-fiction
si nici mãcar povestiri despre pisici...
Pe piata de carte din România au apãrut, la Editura Univers,
douã titluri: „O coborâre in infern” (1986)
si „Povesti africane” (1989), însã nu ne
îndoim cã marile edituri românesti îsi vor
da seama de trendul comercial imprimat prin câstigarea prestigiosului
premiu literar.
___________________
1 O altã asemãnare între Lessing si Blixen ar
fi faptul cã ambele autoare au scris captivante volume despre
Africa, Lessing publicând în anul 1964 African Stories
(collection) iar Karen Blixen celebrul volum Out of Africa (Din inima
Africii).
