Trântorii rãzbunãtori
Nici nu stii cum sã le zici
ãstora cu mai multe fete –
idioti fãtarnici? prefãcutii
frustrati
ce-si golesc cu demnitate
intestinele în fata Palatului
regal? ori masturbatii grãbiti
sã stingã luminile
de pe strada domneascã?
totuna, siluirea a devenit
o marfã ieftinã, iar
curajul încurcã lumea
poftind-o sã înghitã
neroziile fumigene aruncate
la întâmplare de trântorii rãzbunãtori
Credintã obositã
Fie, gloria pute strangulând
fãrã milã sarcasmul, dati
cu presupuneri peste culoarea
vestedã a denaturatilor
si veti vedea cã natura
credintei e de mult obositã
nimeni nu mai are rãbdare –
numai moartea e cea mai
sigurã de ea, unii se
sprijinã pe grijile altora,
asta înseamnã cã nu a
prea mai rãmas loc între
noi, iar copiii uitã cã mai
înainte de orice si ei s-au nãscut
Fãrã sã fiu întrebat
Din secolul trecut au mai
rãmas resturi de oameni
si o istorie cu picioare de
lemn, bâzâim degeaba
dacã mai avem totusi
încredere în ce a spus
tovarãsul Lenin, un glont
mi-a spart vezica
fãrã sã fiu întrebat, acum
toti ocolesc aceastã cazematã
din care nu trage nimeni
ruina unui nebun s-a
trezit si mã întreabã
de ce mã tot vait
Spre garã
Putem presupune orice îmbãtând
lampioanele ce abia mai respirã
în ceatã – hai, sã mai înaintãm
câte putin spre planeta iluzorie
ce se zbate cu capul tãiat
la intrarea-n infern, în
spatele abatorului doi tineri
nu mai au rãbdare si se
tãvãlesc printre oasele
roase de câini - haos! – strigã
cineva si brusc lumina
palidã ca un mort o
coteste spre garã
cu mâna al ochi
Metafizicã
Filosoful îsi dezbracã straiele
si intrã gol în baraca
pescãrusului – guvernul, cãzut
din
cãrutã fugãreste ogari
dezorientati spre imaginare
poteci cu vânat presupus –
paralizia nu mai conteneste
sã se rãzbune pe metafizicã
buimãciti, câtiva amatori beti
si-au pus sticla de vodkã
pe spatele cãrturarului
se asteaptã o lege a mortii
piramidele interzic asta
si se dã vina pe Nefertari
Principii
Fiecare împrumutã de la celãlalt
motivele unei anume elucubratii
ce se dãdea mãrinimoasã
amestecând nepriceputii între ei
pentru a-i deruta pe sfertodocti -
se cãzneau sã ne arate cum cã
indolenta e plinã de principii
se bazau totusi pe sinceritatea
cizmarilor ce scoteau din
blacheuri sunete orfice –
pãrea cã poezia fusese trimisã
sã se sinucidã, nu s-ar fi oprit
nimeni din drum dacã nu
s-ar fi întâlnit brusc cu doctorul Freud
