Când si când, trec prin zona unde
a fost ocna de sare de la Telega; aproape de locul cucerit de naturã,
cu apa care permite totusi pescarilor veniti când
si când, sã spere; pe lângã tãpsanul
unde o placa de marmurã aminteste cã acolo s-ar
fi oprit Bãlcescu, ca sã vorbeascã localnicilor,
mosnenilor, în preajma lui ‘48.
sãlasul sãrat -
urme acoperite
iarna si vara;
Odatã, într-un week-end liber, am ajuns la Slãnic
Prahova. Aici, Salina Unirea: adâncime de 210 metri, nãscutã
prin exploatare descendentã, cu microclimat caracterizat
de aerosoli salini, concentratie mare a ionilor negativi si
temperaturã constantã de 12 grade Celsius. Amenajatã
interesant si inteligent, mina de sare nu te plictiseste
nici o clipã.
cristal reflectând
peticite botine -
din pereti apã;
Din coltul vegheat de încãltãrile
ocnasilor si vagoneti ruginiti, plini cu scule
rudimentare de sãpat, ajungi repede în cavitãti-sãli,
unde troneazã sculpturi uriase cu Decebal, Traian, Mihai
Eminescu. Decorul amenajat de prezent nu a voit sau nu a putut sterge
secera si ciocanul, rãmase incrustate undeva, pe bolta
îndepãrtatã a minei; s-a adãugat însã
o cruce, pe o colinã de sare, semn luminat continuu în
noaptea vesnicã de aici. Fragmentele de scãri,
prinse de peretii minei si ramase la diferite cote vegheazã
de peste tot spatiile prin care trecem. Este aproape imposibil,
aici, unde pe istoria a mii de anonimi se suprapune acum istoria
personalitãtilor, istoria de scoalã, sã
nu-ti aduci aminte de Petre Tutea si volumul ivit
de pe urma discutiilor cu dânsul: „Între
Dumnezeu si neamul meu”!
Cu optimism, cãci, dupã cum spunea Origen, «Dumnezeu
ne iubeste mai mult decât ne urãste satana».
Undeva, nu departe, ocna de la Telega e amintitã de gustul
sãrat al lacurilor, lacrimilor sale.
muzeu întocmit
într-o minã de sare
fãrã anotimp -
peticite botine
urme acoperite;
