Ecologie (no comment)

Epigramisti câmpineni

PETRUS LUNCASU 1915-2002 UNUI PLAGIATOR Ciupind idei, usor îsi iartã Si cutezantã si prostie, Convins fiind cã si în artã Furând se-nvatã meserie. SINCERITATE SCRIITORICEASCà Un autor, când terminã o carte, Semneazã, cu intentia sublimã, Ca nu cumva, uitând aceastã parte, Prostia sã rãmânã… anonimã. PREFERINÞE De m-as mai naste ,v-o spun drept, M-as vrea frumos, bogat, destept, Bogat, frumos, ar fi ce-ar fi, Destept la ce mi-ar folosi? GHEORGHE ISPÃSOIU 1915-2000 PILULE AMARE Dacã nu întotdeauna, Câteodatã si oriunde, Adevãrul si minciuna Azi încep sã se confunde. ASTÃZI În ROMÂNIA, bunul mers Nu se prea vede, este sters. Când adevãru-i deturnat, Minciuna-i Secretar de Stat. ECONOMIE DE PIAÞà Priceputii fac de zor, În întreaga sãptãmânã Si afaceri „pe picior”, Si vânzare „pe sub mânã”. ROSA CANINA n.1939 UNEI DOAMNE CAM TRECUTE E frumoasã, o silfidã, Dar e coaptã rãu de tot, Încât dac-ar fi gravidã, Ea ar naste un… nepot! PROCES CONTINUU Da, natura nu te crutã: Da, ne tragem din maimutã. Însã, ce-i ciudat, socot, Unii nu s-au tras de tot! REVISTEICONTEMPORANUL „IDEEA EUROPEANÔ Toti i-am admirat puterea De a creste voiniceste, Dar de când nu mai e Gherea, Nu mai e nici o…nãdejde! ION MICLESCU n.1934 DIALOG ELECTORAL De m-alegeti vã fac moarã, Pod de trecere la târlã… - N-avem gârlã sã ni-l cearã! - Nu-i nimic vã fac si gârlã. RETROCEDARE Am tot sperat s-o duc mai bine Votându-vã pe alde voi, Ajuns acum ca vai de mine, Îmi vreau speranta înapoi. ACCEPTARE Geaba facem tãmbãlãu Cu revendicãri desarte: Cum destul am dus-o rãu, De ce n-am trãi si foarte?... PETRU BÃNESTI n.1944 SEDUCÞIE Ne tot lãsãm mereu sedusi De cei ce umblã cu mãnusi, Uitând cã ei le folosesc Sã-i protejeze când lovesc. SCÃPÃRI EDILITARE Printre micile scãpãri Pentru care sunt blamat, E cã vin pe trei cãrãri, Când e numai una-n sat. EFICACITATE Eu stiu c-ai sã mã-nseli de mâine Si, fiindcã n-avem bani de pâine, Te rog sã-ncepi de-acuma treaba, Dar pe dolari, nu pe degeaba. STEFAN AL.- SASA n.1950 CURà DE SLÃBIRE PENTRU VÂRSTA A III-A Nu mãnânc lapte, carne, ouã, Iar de la cinã pâine-am scos, De dimineatã beau doar rouã, Cãci vreau sã fiu un mort frumos. CONVORBIRE CONJUGALà Am cu nevasta dialog Cãci nu vorbeste numai ea, Din când în când, nu-s pisãlog, Apuc sã spun câte un…da. SINCERITATE POLITICà Cu fondurile-europene, Am construit lucruri perene Si cel mai serios îmi pare, Propria-mi vilã de la mare.

STEFAN AL.- SASA CONFESIUNE GLOSÃ Din cât bãut-am cred cã stii, Mi-as fi fãcut un vast palat: Versailles, Mahal, ori Sans Souci, Cum nici nu ti-ai imaginat. Si bani pesin as fi avut, Doar în valutã, zeci de mii, Ba chiar mosie la Sascut Din cât bãut-am, cred cã stii. Cisterne de rachiu s-au dus Pe gâtul lung si dilatat, Din cheltuiala pe produs, Mi-as fi fãcut un vast palat. Atâtea vinuri reci si tari Ca noaptea, sau chihlimbarii, Mi-au tras, precum niste tâlhari, Versailles, Mahal, ori Sans Souci. Cu cei mai mari miliardari La VIP as fi avut mandat Pãzit de zece temerari. Cum nici nu ti-ai imaginat. Cum nici nu ti-ai imaginat, Versailles, Mahal, ori Sans Souci, Mi-as fi fãcut un vast palat Din cât bãut-am, cred cã stii.   Dialog la distantã CORINA PETRESCU Protest Ne mint fãtis cã ne iubesc Si-i credem, minunatii, Chiar si atunci când îsi zâmbesc Pe sub mustãti bãrbatii. Ne zãpãcesc cu vorba lor Si-o sticlã, vinovatii, Strigând: IN VINO VERITAS! Of, of, of, of, bãrbatii! Ne fac copil dupã copil, Creste-i-ar ei, ingratii, Si nu mai dai de urma lor, C-asa sunt ei, bãrbatii! Ne mint asupra vârstei lor Fãrã regret, ciudatii, Iar noi îi credem pe cuvânt Cã deh, asa-s bãrbatii! Nu prea ne sunt de ajutor, Ne-ncurcã-mpielitatii, Dar ce ne-am face fãrã ei: Frati, soti, amanti, ( bãrbatii! ) Ne amuzãm cã nu-s ca noi, Cã-i vai de ei, sãracii, Dar ne-ntristãm subit amar Când nu-s cu noi bãrbatii! Nu îi mai vrem! Sã plece-odat’! Sã plece „adoratii”! (O, Doamne, e o glumã doar), Dã-ne-napoi bãrbatii! ……………………………… Nu mai putem fãrã bãrbati Si lacrimile curg siroi, Dar sã ne spunã imediat: CE-AR FACE DÂNSII FÃRÃ NOI? STEFAN AL.- SASA Analizã Ne face-ochi dulci cu mult talent Si-aprinde brusc scânteia, Dezastrul este iminent Când întâlnim femeia. Se poartã tandru, elegant, Compune melopeea Si-ndatã i-ai cãzut amant, Cãci asta e femeia. În nouã luni esti tatã cert, Te minte rotofeia, Dar adevãrul doar pe sfert Þi-l dã candid femeia, Ascunde-n acte ani întregi, Profundã e ideea De-a te-ndemna sã o alegi, Ce smecherã-i femeia. Nu-i tolerantã chiar deloc, Iar când vii beat, ia cheia Si zice: n-am avut noroc, Compãtimind femeia. Sãmântã de rãzboaie mari, Cum zice Odiseea, I-a-nebunit si pe barbari Cu trupul ei, femeia. ……………………….. N-o mai dorim! Sã plece-n vânt, Sfârseascã epopeea, Dar, Doamne, ce o sã mai cânt, De n-ar mai fi femeia?

Ecologie „Asistãm în ultima vreme la o regrupare a literaturii, cu o aglomerare de astri strãlucitori în nucelul galactic, dar si cu frumoase constelatii la periferie. Cât de rudimentar ar fi sufletul nostru fãrã lumina acestor glorii locale, deoarece ântreaga masã de creatori buzoieni este un produs al nucelului ei! Aceasta pompeazã curenti în toate directiile, realizând o aerisire a întregului sistem de valori. Câmpul magnetic generat uneste autori, stuiluri si destine diferite. Îsi are locul aici si sentimentul cald al solidaritãtii provocat de cronicile literare cinice si arogante din revistele bucurestene. [...] Autorul a înaintat în literatura românã energic si inteligent, ca un alpinist înzestrat nu numai cu muschi, ci si cu har. [...] El împinge în prim-plan deceptia vietii si esecul artei, punând la cale de fiecare datã un mic spectacol pentru intimidarea solemnitãtii. Deficitul de împlinire prin creatie are, în acest fel, proiectii patetice si aspiratiile rãmân mereu fãrã rãspuns. [...] Poetul declanseazã descãrcãrile electrice înainte de a sti cum sã le opreascã si [...] electrocuteazã lexicul, morfologia si sintaxa cu o cruzime pe care o recunoaste. [...] Poetul atacã din toate pozitiile cuvintele, nu le permite sã facã simplã figuratie, iar rezutatul este o mitologizare a timpului si a creatiei.” (Gheorghe Postelnicu despre antologia „Gloria localã” de Marin Ifrim)