Ştefan Al.-Saşa
MĂGARUL SENATOR
Un măgar adjunct de şef
Într-o turmă numeroasă,
Avu chef
După o masă
Cu prietenul dulău,
Aprig iubitor de os,
Unic confident al său,
Arivist şi firoscos
Să se-nscrie în politică
Deşi toţi o critică.
Dup’ un timp destul de scurt
Mai c-o urdă, mai c-un caş,
Mai c-un miel săltat prin furt,
L-a îmbrobodit pe „naş”,
Individ foarte mare în partid,
Ajungând
Pe lângă rând
Tocmai sus, în cap de listă,
Petru-a prinde la Senat
Loc în „strana”legalistă.
Staful bine rutinat
A făcut ce a făcut
Că măgarul de la oi,
Susţinut
Cu tărăboi
De campania fierbinte,
Se văzu ieşit din vot
La „plăcinte”!
Şi acuma să vezi trai.
Bani destui, diurnă grasă,
Deplasări până-n Hawaii,
Fân, ovăz regesc la masă,
O cazare-n grajduri fine,
Limuzine,
Toate cele
Doar servicii de cinci stele.
Însă hop, la o şedinţă
Se ridică ursul, care,
Cu aleasă elocinţă
Zise scurt, ori mi se pare,
Ori că dânsul niciodată,
Deşi lungi urechi posedă,
N-a făcut vreo judecată,
O remarcă pur bipedă
De aici, de la tribună.
Tot îl aşteptăm să spună.
Cu un răget fioros
Precum un erou lovit
De picior taman în dos,
Personajul a vorbit.
Ce? Nu e de reprodus
Sau de scris într-un ziar,
Iar la fine, prost dispus,
Sfărâmă, lovind „agrar”
Şi pupitrul cu copita.
Ce-ar mai fi de zis? Morala
Poţi s-o tragi foarte uşor.
I-ai măgarului zăbala
Şi fă-l iute senator.
Investiţie-n zadar.
El rămâne tot măgar!
PAPAGALUL ÎNDRĂGOSTIT
Într-o modernă pădurice,
Aşa povestitorul zice,
Trăiau,
V-o spun pe şleau,
Convieţuire foarte rară,
Cam bizară,
Un papagal policolor
Bolnav de-amor
Pentru o vulpe top-model
Rămasă, nu ştiu în ce fel,
Fără consort,
Plecat de-acasă, poate mort
Printr-un conflict adulterin
Cum astăzi peste tot se ţin.
Şi, zilnic, pasărea de soi
Când erau numai amândoi
Îi propunea
Aşa şi-aşa,
Să-i dovedească el trupeşte
Că o iubeşte
Atestat.
Mereu hulit şi refuzat
Odată, când cu mina tristă
Se întorcea de la artistă,
Zări pe drum amicul porc
Şi-i spuse:’s vlăguit cât storc
Lacrimi să umpli chiar un iaz
De-atât neostoit necaz
Ce vulpea fără sentiment
Creează, că-mi devine-absent
Tot apetitul de seminţe.
Slabe fiinţe
Zise Groh,
Punctând cu-n lung şi aprig oh!
Nu ştii să procedezi, ia hai
Acum vei observa ce n-ai!
Din două vorbe şi un semn,
(Cumătra nu era de lemn…)
Picară repede la pat
Morala-i simplă şi pe dat
Transcrisă, iată în aval:
Degeaba eşti un papagal
Când pe femei
Vrei
Să le dai gata
Cu bucata.
Din Tokio pân’ la New York
E necesar să fii şi porc.
