Magia cuvintelor de departe venite:
Din spaţiul mărturiilor şi al corespondenţei
lui Ilarion Cocişiu
Gherasim RUSU TOGAN
Urmare din numărul anterior
Scrisori trimise de Ilarion Cocişiu
„Bârghiş, la 26 IX 1928. Dragi părinţi Nici nu-mi puteam închipui că atât de repede mă voi învăţa cu bârghişenii. O duc destul de bine, de asta să nu vă mai îngrijiţi. De luna ce vine, încep a lua toată mâncarea de la gazdă, cu 900 de lei. E destul de bine, faţă de domnişoare, care plătesc o mie şi gazul. Colegul meu, acela pe care l-am găsit în Bârghiş, mâine pleacă la Buia. Din greşeală a venit aici şi numai acum ştie că l-a scos din post o domnişoară. Nevoie nu e să veniţi la mine, ci să-mi scrieţi când îi puneţi pomeana Emiliei, ca să vin şi eu. Pe acasă cum o mai duceţi? Mărioara cum mai este? S-a îndreptat? Ce face Liviu? Tot Verghina îl ţine? Scrieţi-mi de toate, dar să-mi scrieţi. Aştept. Eu m-aştept să-mi de Dumnezeu cea mai bună gazdă. Vă salut cu drag, Ilarion. Ziua bună lui Emil, dacă e acasă” – Exp. Ilarion Cocişiu, înv. Bârghiş D-lui Emil Cocişiu, com. Retişul, P.u. Creangă, Târnava Mare.
„Avrig 3 dec. 1928 Iubiţi părinţi, Este o lună de când n-am mai primit de la D-voastră nici o ştire. Nu ştiu ce faceţi. Îmi închipui că s-a întâmplat ceva şi nu vreţi să mă anunţaţi. Vă rog să-mi scrieţi, oricare ar fi întâmplarea aceea. S-a îmbolnăvit Mărioara mai rău sau e ceva cu Liviu? Scrieţi-mi că stau aicea ca pe spini. Eu n-am de ce mă plânge aici şi aş duce-o cu mult mai bine dacă aş primi regulat ştiri de la Dumneavoastră. Scrieţi-mi cum ajunge scrisoarea aceasta. Cămaşa de noapte ţineţi-o până vin la Crăciun, că eu mi-am cumpărat una, că nu puteam fi fără ea. Pe-aici a nins, dar nu e frig tare. Acum, joi, la Sf. Nicolae cânt prima dată liturghia în biserică, cu un cor pe patru voci, ce l-am făcut de când sunt la Avrig. Cu drag, Ilarion - Chiar la sfârşitul epistolei, am primit poştala de la Mărioara, care-a bucurat. Dar tot mai aştept răspuns, Ilarion” – D-lui Emil Cocişiu, com. Retişul 135 p. u. Creangă, Târnava Mare
„Avrig 21 I 1929 .Iubiţi Părinţi, De când v-am scris poştala aceea, acum mai bine de o săptămână, aştept degeaba un răspuns în fiecare zi, căci nu mai vine. Sunt tare curios să ştiu ce mai e cu Liviu, căci bine ştiţi că l-am lăsat bolnav. Moşul Ronesi ce mai face? Scrieţi-mi şi mie dacă se întâmplă să se prăpădească. Ceilalţi cum o mai duc cu sănătatea? Nu uitaţi de ce aveţi să faceţi cu Mărioara. De mine să nu vă supăraţi căci o duc bine. A fost puţin cam răci, zilele acestea. Aştept răspuns. Cu drag, Ilarion” - Exp. Ilarion Cocişiu, Avrig – Sibiu - Dest. D-lui Emil Cocişiu, com. Retişul 135, p. u. Creangă, Târnava Mare.
„Aiud 1 VIII 1940. Iubiţi Părinţi, Când am plecat la concentrare, V-am anunţat printr-o carte poştală. Acum câteva zile am fost într-o delegaţie şi am stat şi în Sighişoara, unde am aflat că Mărioara ne-a căutat pe acasă. După cum ştiţi, Cătuţa e cu fetiţa la Valea Călugărească. Duminică le-am văzut. Fetiţa e foarte veselă şi se simte bine. La fel şi ceilalţi toţi sunt bine şi treburile merg. Nu ştiu cât voi mai rămâne aici. Aş vrea să-i scriu lui Ion şi nu mi-aţi trimis adresa. Vă rog scrieţi-mi ce faceţi, cum a fost grâul şi cum e timpul. Aici, destul de bine, trăiesc mulţumitor şi aştept să se descurce odată lucrurile. Timpul s-a mai răcit iar ca mai înainte. Cred că nu mai plec pe zonă, rămân aici tot timpul. Ce face mama, Liviu, Mărioara şi mama lui Stanbârsan? Unchiul din Crânceşti mi-a scris o scrisoare în care se arată cam amărât. Totuşi, cred că până la urmă nu va fi nimic rău şi ne vom vedea cu toţii laolaltă. Vă doresc tot binele şi multă sănătate, Ilarion” Domnului Emil Cocişiu, com. Retişul 139, p. u. Creangă, Jud. Târnava Mare (Carte poştală militară).
„Sighişoara 26 .III. 1942. Dragă soră, Nu ţi-am răspuns la scrisoare. Cu o zi înainte ţi-am trimis 5.500 prin nenea Borfină. Atât a lăsat Ion lui Herlea. Cât a stat la mine, mi-a spus de nişte certificate care-i trebuiesc. Le-am scos de la primărie, dar am uitat complet ce trebuia făcut cu ele. Ţi le trimit prin Liviu acasă. Cu banii de la premilitărie de care-mi scrii,nu ştiu cum să procedez. Încredinţează pe cineva. Eu plec astăzi la Viena. În sfârşit, am reuşit să obţin vizele de plecare, aşa că Paştele le fac departe de ţară. Te rog du-teşi stai cu părinţii în timpul sărbătorilor! Le faci şi lor o bucurie, le mai ajuţi cât de puţin şi te simţi şi tu altfel. Ce ştiri ai de la Ion? Eu îţi voi scrie adresa mea şi-mi vei răspunde. De o cam dată, mă duc fără să am ceva sigur aranjat. Voi încerca să mă descurc cât mai bine. Am lipsit din Sighişoara aproape două săptămâni şi la Bucureşti a fost frig. Eram răcit şi acum am răcit şi mai tare. Voi avea însă toată grija de mine. Şi tu să-ţi îngrijeşti sănătatea. Aştept să ne vedem în pace şi sănătate, la întoarcerea mea. Te sărut cu dragoste. Al tău frate, Ilarion” – D-nei Maria înv. Longhin, com. Bârghiş, Jud. Târnava Mare (Cenzurat Sighişoara - c.p.)
„Viena. 20 sept. 1942. Iubiţi Părinţi, A trecut iar o lună de când n-am mai primit scrisoare de la Dv. Scrieţi-mi mai des şi daţi-mi ştiri de la Ion. Eu v-am scris într-una şi nu ştiu dacă aţi primit ceva. În august şi septembrie a fost aici un timp foarte frumos, nu ca în iulie.. Am făcut o excursie mare prin Breslau, Berlin, Leipsig…, Nurnberg şi alte oraşe, aşa că acum cunosc un pic Germania. Am învăţat multe în acest drum şi nu-mi pare rău de cele vreo 20.000 cheltuiţi (în bani de-ai noştri). Berlinul e cel mai mare oraş din Europa şi viaţa acolo e cu totul alta. Bucureştiul e orăşel pe lângă Berlin. Dar vă voi povesti de toate când ne vom revedea. Am fost numit profesor la Bucureşti, la Seminarul pedagogic, unde vin să înveţe cei ce devin profesori. Nu mă voi întoarce anul acesta şi am anunţat că vreau să studiez mai departe. Aţi dat adresa mea la postul de jandarmi? Scrieţi-mi dacă m-a căutat vre-un ordin de chemare. Mai am câteva zile şi încep şcoala De data asta mi-e mai uşor, pentru că înţeleg mai bine şi mi-am cumpărat o mulţime de cărţi din care învăţ acasă. De la Topârceanu mi-a sosit primul pachet. Mi-a fost de mare folos şi simt binefacerile lui. Scrieţi-mi des, nu o dată la lună, pentru că poşta merge încet. Liviu e desigur la şcoală. Spunţi-i să-mi scrie. De altfel ţi eu am să-i scriu. Orice noutate aveţi spuneţi-mi-o şi mie. V-a scris Cătuţa despre fetiţă? Am rugat-o. Eu locuiesc până la Crăciun unde v-am dat adresa, dar puteţi să-mi scrieţi şi pe cea veche. E bună. Spuneţi voie bună neamurilor şi scrieţi-mi ce face maica şi mama. Nici n-am timp să mă gândesc ca să-mi fie dor de-acasă, decât aşa când trec şi văd ceva ce-mi aminteşte de locurile noastre. Într-una am văzut şi cunoscut alte locuri, altă lume, totul nou. Nu e chiar aşa de mare lumea asta, când începi să umbli să o cunoşti. Cu toată dragostea vă sărută al D-voastre fiu, Ilarion” Absender Ilarion Cocişiu, Zieglergasse 57 Tiir 51 Wien VII - Dlui Emil Cocişiu, com. Retişul, p. u. Hendorf, Jud. Târnava Mare Rumanien (Postkarte).
„Tuşnad, 4 iulie, 1952 . Dragii mei, nu v-am scris până acum, având dorinţa de a veni eu. Am fost însă… Acum sunt în concediu trimis la Tuşnad, unde …sunt şi băi. E frumos şi mă simt bine, azi sunt în a patra zi de concediu.. Rămân până pe 24, când vin şi pe acasă, înainte de a începe munca la Bucureşti. Atunci vom sta mai mult de vorbă. Acum două săptămâni am văzut-o pe Silviuţa. E mare, drăguţă şi foarte deşteaptă. Vă rog să-mi scrieţi pe adresa casei de odihnă C G M-ului. Ce mai faceţi? Cum e recolta? Vă sărută cu dragoste, Ilarion”-D-lui Emil Cocişiu, com. Retişul nr. 100 Târnava Mare p. u. Hendorf ( vedere, Tuşnad-parc).
„26 iunie 1953 (data de pe ştampila poştei Băile Slănic, Tg. Ocna). Dragă tată, soră şi cumnate, E aşa de mul timp de când nu v-am scris, încât nu ştiu, se numără cu lunile sau trece de-un an tăcerea mea. M-am mulţumit, în două sau trei rânduri să aflu veşti de la D-voastră, ori să vă trimit prin altcineva ştirea că sunt bine şi că lucrez. Nici cu Liviu, care a fost în Bucureşti aproape de mine (şi nici cu alţii) nu m-am purtat mai bine. Cu el n-am fost măcar o dată la un teatru sau concert, iar când mi-a spus că a terminat anul 4 şi că a absolvit, parcă nici nu mi-am dat seama îndeajuns de acest atât de important eveniment din viaţa lui. Adevărul e că în ultimele luni - începând din decembrie (ori noiembrie) cu mici întreruperi, am fost tot bolnav. Boala am dus-o pe picioare. După ce m-am făcut bine cu piciorul, am dat d un fel de reumatism supărător, apoi s-a înrăutăţit ficatul şi stomacul, care în martie, din vina mea, m-au făcut să stau câteva zile în pat, dar nu îndeajuns ca să mă vindec. De-atunci, am dus-o cumva până în mai, când a izbucnit o diaree de care nu mai scap. Am încercat cu medicamente, dar nu merge. Nici analizele medicale nu sunt prea îmbucurătoare. În ultimul timp şi atacurile împotriva mea m-au zdruncinat, încât lucrez tot mai încet şi mai fără spor. În cursul acestei luni am avut concediu medical, iar acum sunt în concediul de odihnă la Slănicul Moldovei. N-am sosit decât de 4 zile şi nu-mi pot da seama dacă apele îmi fac bine sau nu. Am nimerit şi un timp ploios, încât pe deasupra, am mai şi răcit. Eu îmi pun însă multă nădejde în şederea aici şi m-am aprovizionat şi cu o mulţime de medicamente, ca să continui tratamentul la întoarcere. În altă ordine de idei, trebuie să spun că după 5 ani de aşteptare parcă m-am plictisit şi eu şi Ludmila să stăm aşa. Cu toată marea diferenţă de vârstă, cu toată sănătatea mea zdruncinată, ea a rămas neclintită lângă mine. Ar fi un lucru urât să vin cu scuze şi să-i spun-cum de altfel am încercat mai pe ocolite - că pentru ea nu reprezintă nici un avantaj viaţa, lungă ori scurtă, lângă un om cu sănătatea zdruncinată. Ea-mi spune că dacă noi ne-am fi căsătorit la timp, asemenea probleme nu s-ar fi pus. Şi într-un fel are dreptate. Familia ei se arată la fel de atentă şi grijulie. Mă gândesc ca la începutul lunii iulie, când mă întorc, să înaintez actele de căsătorie. Sper că şi D-voastră vă va fi dragă, pentru că e foarte frumoasă, cuminte şi la locul ei în toate, după cât o cunosc de mai bine de 4 ani. Cât despre fetiţă, n-am mai trecut pe la Braşov şi n-am văzut-o în ultimul timp. I-am trimis bani cu regularitate şi sper că pot face aceasta şi în viitor. Nu cred însă că voi mai putea să ţin două servicii. Şi aceasta îmi vine chiar acum, când am mai multă lipsă de bani. Dar sunt alţii care trăiesc cu mult mai puţin. Dacă mă întremez cu sănătatea şi-mi rămân câteva zile libere, trec cu Ludmila până acasă, pentru o zi. Apoi trec spre Sibiu să-l văd şi pe Liviu. ( Sper că-i ştiţi adresa). D-voastră ce mai faceţi? Cum o duceţi cu munca şi în ce situaţie vă aflaţi? Scrieţi-mi în mare despre câte ceva şi spuneţi-mi dacă în jurul lui 18-20 iulie, ar fi potrivit să trec pe acasă? Ştiu că e toiul lucrului. Întrebările despre fiecare în parte nu-şi au acum rostul, mai ales că nu aveţi timp de scris. Vreau numai să ştiu dacă sunteţi sănătoşi şi cam ce vă lipseşte mai mult, dacă trec o zi pe acasă. Vă sărut cu dragoste pe toţi şi încă odată, nu vă supăraţi că atâta timp n-am scris măcar un rând. Acum, în drum spre apa minerală, trec pe la poştă. Am noroc că cel puţin mă odihnesc toată ziua. Asta îmi ajută mult. Vă îmbrăţişez, Ilarion” Exp. Ilarion Cocişiu, Slănicul Moldovei, Pavilionul Racoviţă, Tg. Ocna, Regiunea Bacău- Dest. Domnului Emil Cocişiu, Com. Retişul ,p.u. Hendorf, Raion. Agnita, Regiunea Sibiu (plic).
Din respectul şi discreţia necesară pentru anumite persoane şi momente din viaţa folcloristului, redăm câteva file de corespondenţă din perioada studiilor la Viena, în forma lor originală,reproduse doar la imprimantă.
(Extrase din studiul în lucru: Gherasim Rusu Togan, Etnomuzicologul Ilarion Cocişiu în vâltoarea destinului)
