C. TRANDAFIR
A APĂRUT la editura Vestala, Bucureşti, cartea „1989. Vedere din provincie”, 256 p., scene, personaje, cu numele lor adevărate, din urbea noastră dragă şi de peste graniţele ei până hăt departe, la marginea pământului. E plin de tristeţe şi de haz. Cine nu apucă această carte monumentală nici nu ştie ce pierde… Fragmente au apărut, anterior, şi în această ilustră revistă nouă, sub titlul 1989 din primăvară până în toamnă. Acum, revenim la banalităţile noastre de unde au fost părăsite, oct. 1976, şi o vom ţine aşa multă şi plăcută vreme. Noutatea va fi că se dezvoltă subsolul (P.S.) cu mici referinţe a posteriori, adică din ziua de azi. Poate că dragii cititori se vor înmulţi de la fatidicul nr. 13, cât este acum, la cine ştie cât. Şi, ca să-mi respect plăcerea referenţială, îl citez acum pe E. Simion care îl parafrazează pe Gala Galaction: „Unul din rosturile jurnalului intim: să dea nume şi legendă clipei ce se duce, să dea nume şi roman zilelor fără istorie”.
1976
1 - 3 oct., vineri-sâmbătă. Ore şi mai multe la şcoală, zile pline de evenimente fără nici o importanţă. Elevii dau semne de mare poftă de învăţătură. Conducerea se fâţâie printre noi şi peste noi, ne suspectează că nu ne facem datoria la nivelul cel mai înalt, conform indicaţiilor… Dl. Bălu îmi aduce un nepot, elev de-al meu, cu tablouri „Eminescu” pentru cabinetul de literatură. Vecinul Tudor îmi povesteşte vreo oră un scenariu de film scris de el. Avocatul Rădulescu mă invită la „Bucureşti”, om în vârstă, molcom, are o lepră în şcoala noastră… Zi de salariu. Destindere cu stimaţii colegi Lungu, Gaman, Gane, doi matematici şi un fizician. Compunem, eu şi Diana, scrisoare la Griviţa şi le povestim ce frumos e la Câmpina şi ce belşug e pe-aici că nu mai apucă nici „Furnica”1. Mami navetista vine „din bucăţi”, cu nervii foarte nervoşi, că li s-a defectat otobusul… De mare succes se bucură în Anglia romanul scriitoarei Doris Lessing2, Carnetul de aur. O monografie-eseu Cesare Pavese publică Georges Piroué. Scriitorii (Niculae Stoian, Pop Simion, Platon Pardău, Al. Papilian, Iulian Necşu, Corneliu Şerban, Florin Costinescu, Pompiliu Marcea, Nicolae Ciobanu, Gheorghe Achiţei, Letay Lajos, Constantin Prut, A. I. Zăinescu etc.) laudă cu foc „programul de vastă perspectivă pentru dezvoltarea culturii socialiste româneşti”.
3 - 5 oct. La stadion: deschiderea anului de pregătire pentru apărarea patriei. A plouat puţin, dar se însoreşte, Gasparovici ne duce cu trabantul şi pierdem vremea. Cu Dabija, la filmul englez „Răscumpărarea”, în rol principal Sean Connery. Nea Mircea spune că nu prea l-a înţeles, dar i-a plăcut mult… Elevii şi didacticii la practică, sortat de cartofi, la Floreşti. Legătura şcolii cu practica se face într-un mod grotesc, cel puţin. Ori sunt eu depăşit de vremuri, ori treaba asta e o tâmpenie. Oricum, rămân la şcoală pentru a face orele la anii IV şi la seral, alegere avantajoasă, dar sunt şi ore multe, aşa că pregătirea pentru examenele mele are de suferit… Am trecut la Macedonski, pentru variaţie, variaţie care, se spune pe latineşte, delectează. Diana iar face nazuri cu mâncarea. În ultimele două luni a crescut cu vreo 10 cm, acum iar va „staţiona”… Micuţele merg la şcoală, noi la piaţă, fiind zi metodică. Şi cumpărăm şi punem murături la borcane. Continui cu Macedonski din cele două masive tomuri de Adrian Marino. O oră la seral, glume cu dl. Bălu. De la librărie, cumpăr „Opera lui Lucian Blaga” de George Gană. Seară de teatru, Domnişoara Nastasia. Excelentă adaptare de Sorana Coroamă. În distribuţie: Olga Delia Mateescu (bună, imită pe Mariana Mihuţ), Costel Constantin (excelent Vulpaşin), George Cozorici (în nota cunoscută, Ion Sorcovă), Mihai Dinvale (potrivit, Luca), Dan Condurache (formidabil, Ionel, revelaţie), Tamara Buciuceanu (ca de obicei, foarte bună în rol vecinei), Rodica Ţuţuianu şi Adina Popescu – fără cusur.
6 – 7 oct. Zi bogată în „alte activităţi”, foarte săracă în lectură. Ţin şi orele lui Lăpuşneanu. Le place „stilul” meu de a face lecţii… Cu Spirache, la stadionul IRA („Maracana”!), la meciul pentru cupă, IRA-Petrolul Ploieşti (0-2). Meci anost, profităm de aer, de mişcare, fiindcă în rest sunt prea sedentar. Dacă aş dormi cum trebuie, cred că m-aş îngrăşa, aşa că înălţimea este egală cu greutatea. Diana şi Vio lucrează fără oprire. Bravo, şcolăriţelor! Le cumpăr „bloc” pentru desen. Fotbal, Cehoslovacia-România (3-2) (Balaci, Dudu Georgescu şi ratează un penalti Dudu!)… La librărie, pun cărţi deoparte, în locuşorul personal. Cumpăr „România literară”, continuă dezbaterea despre „personaj”. Şerban Cioculescu scrie despre teatrul lui Al. Kiriţescu. Cu dr. Preda („Alain Delon”), filosofăm la o bere. Duc „fetili” la un spectacol cu păpuşi, venit de la Alba-Iulia. Mă plictisesc de Macedonski, dl. Marino face exces de comparatism, se învârte în jurul cozii. Ambiţia „totalităţii” poate fi păgubitoare3. Iau monografia simpluţă a lui Pompiliu Marcea despre Slavici.
8 - 10 oct. Frumoase zile! Mai frumoase decât astă vară. Sau aşa este numai în însorita noastră Câmpină? Dar, probabil din cauza oboselii, sunt mai sceptic decât oricând. Chiar crize scurte şi violente de pesimism. Nu s-ar fi crezut , după felul meu de a fi, în general, vesel4. Termin de citit monografia despre Slavici şi fac o ciorbă de peşte – plăcerea mea cea mai mare. Asist programul de după-amiază al gărgăriţelor echinocţiale, Dy şi Vy. Apoi, la bucătărie, se joacă serios: prăjesc cartofi. Mami aduce o sticlă de must, cred că se lansează cu diaree… Un film serial: „Dosarele Rockefort”. Astea sunt activităţile noastre extraşcolare, ale provincialilor: câte un film, câte un spectacol de teatru, damele la bucătărie, berbanţii pă la fotbal şi pă la crâşme. Cu cetitul cărţilor stăm mai prost… Mă pregătesc de „bătaie”5, dar dl. Lăudat îmi scrie că încă nu s-a stabilit data exactă. Aceasta, zice d-sa, va fi pe la începutul lunii noiembrie. Mă bucur că mi se va crea timp mai mult de studiu… Mă destind. Deci asta era: tensiunea, îngrijorarea, emoţiunea. Aşa că, fiind soare, timp excelent, mergem la meciul „Poiana”- Buşteni… Vizita secretarului polonez Geremek, masă mare la Sinaia. La noi vin Didi şi Nicu, ne înzestrează cu un sac de mere. Ne amuzăm, continuăm şi, după ce ei pleacă, program administrativ, mami le tunde pe jupâniţe, eu o spăl la cap pe Diana. Sunt grozave…Poeţii cântă patria şi partidul în reviste şi ziare Mircea Florin Şandru, Grigore Georgiu, Gheorghe Daragiu, Emilia Căldăraru, amicul Sterian Vicol, „fericit” nevoie mare: „Fericit românul când ţine o pâine în mână / Cum grâul însuşi lacrimă de rouă ţine / Fericit mereu când Patria Română / Prosperă-n lume, luminându-se pe sine”. Interesant, nu şi Păunescu „cântă”, se excită numai pe scenă. Grigore Hagiu scrie despre Bacovia.
11 – 12 oct. Tare mult le „place” Blaga elevilor, dacă e comentat, nu „predat”. În loc de încrâncenare, participare relaxantă. Cu Georgel (matematicul) şi Mişu (istoricul), la „dantistul” Bâlcan… Vizita dlui Grigoriu, interbelicul lucrător la Neptun, 11 ani de puşcărie pe motive politice. Simpatic dar destul de „abţiguit” ca să facă apologia „vocii” mele critice, comparaţie pe care nici nu o trec aici. Mereu mă invită la dânsul acasă, acum neapărat sâmbătă seara. Încerc să-l temperez, însă nu se dă bătut cu nici un chip. Îi zic „cotoi bătrân”, cu precizarea, care îl bucură, că dau cuvântului „bătrân” conotaţie de „înţelept”, iar „cotoiului” sensul de „virilitate”… Citesc Nu de Eugen Ionescu. Nu reuşisem până acum să pun mâna pe această broşură. Impresii ambigui. Omul este extrem de vanitos, deştept şi negativist. Mă încântă şi mă dezamăgeşte. Sigur că pe acest efect a scontat tânărul de atunci, năbădăios şi cultivat, academicianul francez de acum. Mai „învăţ” cu asinuitate din „Caragialiana” şi din „Aspecte literare contemporane” de Şerban Cioculescu… Vio(leta) merge cu mami la Tufeni, la Didi şi Nicu, ea dăscăliţă, el inginer, pomicultor şi viticultor.
13 oct. După ore, culc fetiţele, adorm (!?) şi eu o jumătate de oră… Ne bucurăm nespus de mult de vizita regelui Belgiei, Baudouin, şi a reginei Fabiola. Capitaliştii, regi şi regine, şefi de state vin la noi, îi iau pe iubiţii noştri Conducători în ţările lor calde şi se minunează de ce ţară frumoasă şi ce conducători înţelepţi posedăm. Numai pe câmpurile noastre îmbelşugate porumbul stă necules, ţăranii nu mai vor să iasă la câmp, pentru că, zic ei, nu au nimic de câştigat. Pentru recoltare, merg muncitorii şi elevii… Şedinţă lungă-lungă, unde ni se prezintă schimbările „revoluţionare” din învăţământ: se va face practică multă, anul şcolar se va prelungi până la 15 iulie, se va mări numărul de ore, nu şi „renumaraţia”, concediile se vor restrânge la minimum. Tov. directoare Buhai se perpeleşte, se roşeşte, ţipă, ameninţă că nu mai merge cum mergea, trebuie să muncim pe ruptele, ne dă afară din învăţământ… Ce revoluţie! Oamenii stau apatici, plictisiţi la culme sau iritaţi. Nu mai are rost să spui ceva. Mefienţa mea se consumă în gol. Ce s-ar putea face printr-un protest de unul singuri? Ce vremuri, ce lume! Învăţământul nostru va produce minuni. Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?6 „Pentru o critică lucidă”: „Programul de măsuri pentru aplicarea hotărârilor Congresului al XI-lea al Partidului şi ale Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice şi cultural-educative trasează, cu excepţională intuiţie a realităţii, şi sarcinile ce revin criticii literare” (Valentin F. Mihăescu). Dineu oficial, Tov. Ceauşescu- rexul Bauduin.
14 - 15 oct. Prietinia cu Belgia se intensifică la paroxism. Expediez la gazetă eseul „Însemnări despre spaţiu şi timp la Blaga”. La Câmpina plouă, picături mici şi intermitente. În ţară, bate şi vântul. Toamna îşi intră serios în atribuţii… Obosit, efectul insomniei şi al vremii. De altfel, toţi se plâng de oboseală, ba şi de precaritatea sănătăţii… Citesc „Hortensia Papadat- Bengescu” de Maria Luiza Cristescu. De mult mi-am propus să scriu şi eu o cărticică despre contârgoveaţa mea, iveşteancă. Citesc „România literară” şi „Argeş” (unde mi-a apărut un comentariu despre poezia lui Horia Zilieru). Versurile lui C. V. Tudor, „Cântarea părinţilor”. Emoţionant, dar lui Caragiale nu-i plăceau lacrimile pe care le numea „balele melancoliei”, iar păcătosul de Baudelaire spunea, nici maim mult, nici mai puţin, că „Maimuţele sentimentului sunt, în general, artişti proşti”... A VII-a întâlnire a redactorilor şefi de reviste literare din ţările socialiste… Scriu epistole lui Remus, Tase Călin, Horia Zilieru şi dlui Lăudat7. Trei scrisori inedite ale lui Voltaire. E normal ca domnii de mai sus să arunce scrisorile mele la coş?!... M-am îndrăgostit de Isabela Rossellini, e frumoasă ca maică-sa (Ingrid Bergman), talentată ca ea şi ca tatăl său, Roberto Rossellini. Scuze. Aflăm despre Muzeul „Dostoievski” şi Premiul „Erasmus”, 1976, pentru René David […] 8
16 – 19 oct. Deşi mai odihnit şi mai calm, „umaniştii” lui „conu” mă irită prin ignoranţa lor. Plouă. Timp rece. Stau mult la şcoală, în bibliotecă. Fetili merg la filmul „Pintea”, nu rămân cu ele fiindcă eu l-am văzut la Văleni. Lecturi „Caragiale”. Plouă cu gheaţă, e vânt, vreme dată-n Paşti, vorba lui Fănuş. Totuşi, merg în vizită la dl Grigoriu. Sunt vreo şapte-opt persoane, nu-l cunosc decât pe dl Stanciu, trei ingineri, un doctor, fiul gazdei, dl şi dna Grigoriu. Discuţii „elevate”, cultură, literatură, filozofie. Mă rog, viaţă de intelectuali selecţi. Pentru că literatura e de bază, eu şi dl Grigoriu suntem vedete. Acasă, film „Jacques Cousteau”, meci Steaua-Rapid (0-2). Timp al dracului de parşiv. În Bucureşti, cel puţin, e jale. Meciul de fotbal se joacă pe un fel de patinoar… Cumpăr lactate. La şcoală, agitaţie mare. Voi adopta filosofia lui Vaida: „Dă-i în mă-sa!” Fetiţele îşi iau cărţi de la bibliotecă. Doamne, ce cităreţe mai sunt!.. Sesiune de comunicări „Blaga”, prin scoaterea noastră de la oră, una singură! S-a dus ziua metodică, nu mai există aşa ceva. Citesc primul, deprimant. Nu voi mai merge la „sesiuni” în asemenea condiţii. „Ateneu”, recenzia la „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, cu obiecţii9. Seară de teatru, „Avalanşa” de un scriitor tânăr.10
20 – 23 oct. Aud că a murit Laurenţiu Stoica, fostul coleg de la Iveşti, de la Iaşi! Tristă veste! Nu suport nicicum ideea morţii, moartea ca atare, mai ales când dispariţia este prematură. Fac mari eforturi să mă abţin. Duminică a fost îngropată o elevă de-a mea, moartă de cancer! Nu mai am cuvinte… Vremea continuă să fie rece, neagră, capricioasă, chiar şi aici, la Câmpina cea luminată… Primim scrisoare de acasă. Alexandru s-a mutat pe str. Miron Costin nr.4, în cartierul Ţicău! Cumpăr „Viaţa şi opera lui Ion Creangă” de Jean Boutiere, în traducerea dlui Ciopraga. Diana se frământă cu franceza, Vio cu „Calendarul naturii”, Victoire aduce un peşte mare. Ninge cu fulgi „laţi”, vorba lui Vio… A murit Traian Lalescu, comemorarea lui Mihail Codreanu, 85 de ani de la naşterea lui Perpessicius, mort în urmă cu cinci ani. „Tineretul cântă ţara. Premiile concursului „Nicolae Labiş”: Roman Istrati, Mihai Leoveanu (student), Lelia Munteanu (muncitoare), Gabriel Stănescu (student), Liana Marcu (studentă). Nicolae Balotă scrie despre un scriitor preferat: Thornton Wilder11. Telefon de la colegul Grigore Mihalache din Cudalbi. Vine la noi mâine, cu nevastă-sa, Rodica. Ritualul pregătirii marelui peşte…
24 - 27 oct. Duminică fiind, în aşteptarea oaspeţilor şi pentru deconectare, fac de la piaţă cumpărături, merg la filmul „Comisarul Piedone în Hong-Kong”. Bătăi teribile, ca-n filme. Parcă s-a mai încălzit şi merg cu Spirache la meciul de fotbal IRA-Foresta Găgeşti. Totuşi, am îngheţat straşnic şi se potriveşte o ţuică fiartă… Surpriză, alde Mihalache o aduc şi pe mama cu maşina lor. Găini, vin negru ca smoala. Va trebui să fac o teză de licenţă cu Ivasiuc! Dar, acum, distracţia e mare… Le arăt oaspeţilor această minune care este urbea Câmpinei. Parcă e de pe vremea interbelică, cel mai mult le place Muzeul „Iulia Hasdeu”, trecem şi pe la Muzeul „Grigorescu”, Liceul nostru „Nicolae Grigorescu” şi „Valea Prahovei”.
Seara, „Jucătorul” I, după Dostoievski, cu Gregory Peck şi Ava Gardner… Dar mama pleacă tot cu ei, spre nemulţumirea noastră, a fetiţelor înainte de toate. Vremea e mai călduţă. În „Convorbiri”, „Mişcarea prozei şi atitudinea criticii”. Tot numărul e destinat prozei actuale. Treburi gospodăreşti, seară de teatru, „A doua linie” de Tudor Negoiţă”, poliţist, modest, interpretare bună… La meciul de duminică am răcit, dar sunt rezistent. La învăţământ ideologic12, vorbesc tare şi mult despre „problema fundamentală a filosofiei”, tot ce ştiu, care nu prea e în temă, sunt ascultat cu interes cinci minute, după alte cinci ascult numai eu, după încă alte cinci vorbesc la pereţi iar după încă alte cinci, nu mai ascultă nici dracul. Nu ştiu cine s-a prins că bat câmpii fără graţie…
28 – 29 oct. Din cauza răcelii, n-am putut nici aţipi. Răcit la gradul superlativ. Mă atacă şi fostul coleg de grupă,Mişu Kemeveş, să-l „ajut” la lucrarea de gradul I. Refuz cu delicateţe, dar insistă şi mă obligă. N-am altă soluţie. Consoarta pleacă împreună cu el, la practică, omul are maşină, dar nu poate face o ”lucrare”… Doamne, ce ne mai iubeşte apusul, ce voieşte acel Apus? Vine Majestatea Sa Ducele Jean de Luxemburg cu nevastă-sa… De mirare parcă-şi ţine vântul respiraţia. Tov. directoare reiterează veşti „revoluţionare” despre învăţământ: se modifică schimbarea, s-au făcut multe greşeli, sunt multe neînţelegeri. Zece judeţe din ţară nu pot aplica practica agricolă şi alte „transformări revoluţionare”13… Fetiţele merg la alegeri de detaşament sau de unitate, nu-i prea clar… Gata-gata să mă răpună răceala, o atac dur cu vin fiert… Dl. Lăudat îmi scrie că examenul e pe data de 10 noiembrie. Fac ordine în „plicurile” cu Eminescu, Creangă, Macedonski… Panică? Citesc despre Maiorescu, Gherea, Caragiale… Victoire şi Diana pleacă la Ploieşti pentru aparat dentar. Rămânem stăpâni eu şi Vio, pe care vreau s-o determin să doarmă, dar dumneaei doreeşte din toată inimioara să coase… Bătrânul Virgil Carianopol şi-a pierdut cu desăvârşire hazul: „Şi e Partidul care dă lumină, / Acel ce ne conduce spre senin, / Acea putere fără de odihnă / Fără de care n-am trăi deplin”. „Moartea unui ciclist” de Antonio Bardem…
30 – 31 oct. Directoarele aduc vestea că la „Neptun” vine „Tovarăşul”. Agitaţie cumplită. Jan Mihăilescu e grav tulburat, parcă vine bau-bau. Suntem avertizaţi că trebuie să fim foarte atenţi şi, când ne anunţă, să ieşim repede din clase cu elevii, să-l întâmpinăm pe Tovarăşul Secretar General al PCR. Aşteptăm cu inima la gură, dar zvonul nu se împlineşte. Suntem ameninţaţi că vine luni. Vom sta încordaţi până atunci, fără să mâncăm, fără să dormim, fără să facem alte treburi lumeşti… Citesc iarăşi repede, mult şi încalc astfel porunca de la Centru. Fetele lucrează la gherghefuri şi împletituri. Îi scriu lui Tase şi dlui Lăudat (fie-i numele lăudat)… Spirache mă invită să mergem cu IRA în deplasare la Buşteni. Nu-i cazul. Încă nu-mi dă pace răceala. Onorariu derizoriu de la „Ateneu”… La Leningrad, au apărut scrisorile lui Dostoievski cu soţia sa de-a lungul a 15 ani. La „Bucureşti” a apărut Costică Radu de-a lungul a trei ore. Premiul Nobel pentru literatură i-a revenit lui Saul Bellow. Pentru romanul său Darul lui Humboldt a primit şi premiul Pulitzer. Nobil bărbat e şi Costică Radu, dar el n-a primit nici un premiu14, ci a făcut cinste cu tărie…
P.S.
1.Vă mai aduceţi aminte de alimentara cu acest nume, „Furnica”?
2. Premiul Nobel în 2007.
3. Regret această observaţie despre cărţoaiele dlui Marino. Nu peste multă vreme, voi avea onoarea să corespondăm mult, eu să scriu despre dânsul, dumnealui despre mine. Scrisorile primite le voi da publicităţii.
4. Ce chestie, „pesimism”! Exagerare, parcă mi-e şi jenă acum.
5. Examenul la doctorantură, cu literatura marilor clasici.
6. Astfel de tulburări şi lăcrimări personale, care ucid umorul cel mai sănătos al românului, vor fi suprimate din text, pe cât e cu putinţă.
7. Regret că n-am notat ce le-am scris, măcar în câte o propoziţie scurtă.
8. Parantezele drepte elimină cuvintele dure, lucrurile cu totul neinteresante ori lamentaţiile despre viaţa personală şi despre cea socială, pe care nu vreau, azi, să le dezvălui. E rău?
9. Fănuş Neagu s-a cam nemulţumit, cum reiese şi din autograful dat puţin mai târziu.
10. Atât?!
11. I l-am recomandat mai târziu venerabilului Serghie Bucur, care scrie de vreo 20 de ani la un roman istoric. Excelent, nu glumesc.
12. Aşa se numea atunci: învăţământ ideologic şi ţinea 2-3 ore.
13. N-am înţeles ce-a spus, nu înţeleg nici ce-am notat.
14. Totuşi, Costică Radu merita şi merită măcar un Pulitzer…
