Mara Mainka
alte damen doamne în vârstă
schwarze tulpen, lalele negre,
schwarze nelken, garoafe negre,
alle schwarzen herzen welken, toate inimile negre se ofilesc,
jeder hat sich abgewendet, fiecare i-a întors spatele,
denn nun ist das haus verpfändet, căci acum casa a fost pusă zălog,
keiner denkt nun mehr an sie, nimeni nu se mai gândeşte la ea,
denn mit vielen jahren, căci la o vârstă
soll man nicht mehr klagen, nu mai trebuie să te plângi
nun ist aller welt egal, acum fiecăruia îi este indiferent
ob sie nach glück dacă tânjeşte după fericire
streben oder sterben, ori după moarte,
ob sie weben dacă ţes
oder sau dacă
werben, caută,
denn viel geld hat keiner mehr, căci nimeni nu mai are bani
alles weg, toate s-au dus,
kinder, sonne, sandstrand, copii, soare, plaja,
und das herz ist auch verbrannt, chiar şi inima a ars
denn sie wissen (alle), căci toţi ştiu,
das sie allein sein werden, că vor fi singuri
zwischen all` den kissen, între perne,
nur der fernsehr läuft noch, doar televizorul merge încă,
er ist wie ein schwarzes loch, e precum o gaură neagră,
nimmt allen kummer alle sorgen, ia cu el toate grijile şi gândurile,
man denkt nicht mehr an morgen, nu mai gândim la mâine,
nur in der nacht, doar inima vorbeşte
da spricht das herz, în noapte
da kommt der kummer und der schmerz, şi odată cu ea vin grija şi durerea,
junge menschen sagen immer tinerii spun mereu
schau nach vorne nicht zurück, priveşte înainte nu înapoi,
doch, so eine alte dame o femeie în vârstă
wenn die zukunft nicht mehr kommt, când viitor nu mai vine,
wenn die lunge nicht mehr funktioniert, când plămânii nu mai funcţionează,
und das herz ist strapaziert, şi inima a obosit,
dann vergessen alte damen, atunci doamnele în vârstă uită
auch schon mal ihre namen, chiar şi propriul nume,
wenn sich niemand mehr an sie erinnert când nimeni nu-şi mai aminteşte de ele
und ihr lebenswille sich verringert, şi dorinţa de viaţă le piere,
wenn man allein ist wie sie, când eşti singur că ele,
dann ist man zwischen dem jetzt und dem nie... atunci eşti între acum şi niciodată…
lebensgleichung ecuaţia vieţii
wir wollen alles vergleichen vrem să comparăm totul
nie wollen wir etwas wie es ist nu vrem niciodată aşa cum este
wir wollen immer nur jemandem schmeicheln vrem doar să măgulim
als ob man nie etwas vermisst ca şi când nu ne-ar lipsi niciodată nimic
gottverhangen sub mantia lui Dumnezeu
grauer himmel cer întunecat
gottverhangen mantia lui Dumnezeu
unsere zeit ist sehr erkrankt vremea noastră e foarte bolnavă
unser leben ist vergangen viaţa noastră s-a dus
denn wir waren zu verkrampft căci am fost prea crispaţi
umrisse meiner selbst autoportret
die sonne dämmert, soarele apune,
wir sehen uns nicht, nu ne vedem,
nun verschwindet auch ihr schönstes gesicht, acum dispare chipul lui,
nun, so scheint verschwindet alles um sie herum, acum totul dispare în jurul lui,
alle schweigen still und leise totul amuţeşte
und alles wird zu einer frühlingsreise. şi se transformă într-o călătorie de primăvară.
Mohn mac
Oh, wo bist du dunkle Sonnenwende? Oh, unde eşti, întunecat solstiţiu?
fließt mir wie Sand durch meine Hände, îmi curgi ca nisipul printre degete
wieso vergehst du oh, Blumenrot, cum de te treci, roşie floare,
sind wir nicht bald alle tot? nu suntem oare curând cu toţii morţi?
Zeit eilt timpul se grăbeşte
Man will dich haben dich besitzen vrem să te avem, să te posedam
um nicht so oft um angst zu schwitzen pentru a nu mai transpira de teamă
man sieht dich nicht man spührt dich kaum, nu te vedem, abia te zărim,
du bist hinweg, tu te duci,
wartest nie dort, nu aştepţi niciodată
an diesem unbekannten ort, aici, în locul acesta neştiut,
man will dich zurück, te vrem înapoi,
man schafft es nicht, denn man sieht dich nicht. Nu reuşim căci nu te vedem.
Angst vor den Zeiten in denen niemand mehr redet Teama de timpurile în care nimeni nu mai vorbeşte
sie erinnern sich an die zeiten ei îşi amintesc de timpurile
wo die steckrüben noch selbstgepflanzt wurden în care sfecla creştea singură
sie sahen mich an und dachten se uitau la mine şi se gândeau
wie schwer wir es haben cât de greu trebuie săa ne fie
in zeiten în timpurile
wo wir nur noch Angst haben în care ne este teamă
Angst vor Zeiten in denen niemand mehr redet. Teamă de timpurile în care nimeni nu mai
vorbeşte.
Traducere de Camelia Dragomirescu
Anni-Lorei Mainka
Burgundia 21
despre străzi şi cartiere
unele străzi
au
semn de singurătate
ca umărul tatii
în plin oraş
un ochi o mână un picior
întinse peste pământuri de alte culori decât surorile lor potecile
talpa doare în traversarea
lumii lor de sticlă
înainte de culcare
între parantezele vocii
tata si cu mine
scoatem cioburile întâlnirilor de pe
străzile fardate în libertate
braţe de cioburi
semne îmbrăcate ascuţit pentru
anotimpuri bolnave
burgundia 18
despre revederi
plângea pe marginea albă de viaţă
pe hârtie creponată
fără lacrimi
cădeau acoperişuri, ţigle
glisare surdă în alb-negru
făcea cu mâna
cred
îmi făcea semn
în faţa ferestrei
ningea în alb-negru
s-a întors peste mine
peste întuneric
am căzut prin strada mare
smoala pufoasă şi roz
am trecut de păduri
auzeam lupii
înainte de trecerea pragului
vocea ei
fii atentă la lupi
vin
prin
gaura cheii
în faţa vitrinei cu ascuţitori de plastic
în colţuri aceleaşi muşte moarte încălzeau suflete
între pian şi pat
plânge
fără lacrimi
să nu se umfle parchetul
şopteşte
silabe în alb-negru
le strâng la piept
uite
le ascund în păr
respiră în şoaptă
noapte de noapte
pe marginea creponată a vieţii
atentă la parchet şi gaura cheii
Burgundia 7
unele străzi au primit
drept semn
singurătatea
în plin oraş
un ochi o mână un picior
stau întinse şi tălpi trecute
prin pământuri de altă culoare
talpa în traversarea
lumii de sticlă
retrăieşte poveştile noastre
seamănă bine cu semnele
de singurătate
cioburi prin care lumea se vede
color şi noaptea
originalele
aminteşte-ţi
în vorbele ei păstrate intact
administrate sub piele şi os
unele străzi au primit
drept semn
case de schimb
un ochi o mână un picior
Burgundia 19
maică
frica de singurătate este o poveste
stăm în curte şi bem vişinată
pufneşti în râs eu despachetez
pahare
ce să fac cu ele
mă cerţi dai din mâini
noduri înşirate de timp sub pielea prea multă
nu există frică
n-ai bani aprinzi lumânări pentru umbre
viaţa fără de sfârşit spui este singura poveste
îţi ştergi firele scăpate de sub paza
baticului bine strâns
şchioapeţi printre poze
mă linişteşti împachetez paharele
până la Crăciun mai e mult se pune praful
încet închid poarta nu trezesc câinele şi cocoşul
furioşi pe trecătorii mai lungi decât gardul
ultima şi singura frică
viaţa fără baston în biserică se fură
uite mi-am legat bastonul de încheietură
maică
burgundia 26
peste încheieturile bine împăturite
am întins somnul
hai, îmbracă-te
până se crapă de ziuă
pune-ţi fularul
de vise
în noul salon
patul înecat între litere şi cifre
respiraţia teamă să nu trezim
personajele înfipte între coperţi
se adună în lemnul adormit înaintea noastră
nu mai pune mâna pe spetează
uite urmele celor 7 zile
gâfâie supraveghetoarea
colecţionara de piei şi amprente
silabiseşte fetiţa cheală
între fondante despachetate printre degete grase
respiră aerul pe reţetă
duse
la guri fără memorie
poveşti scurte lungi scurte glisează cu salivă
peste noi
căldura de afară amorţeşte privirea
bine am ajuns bine bine
cuvinte boabe presate în fularul de vise
ştiu eşti bine când reuşesc să întorc pendula
printre umbrele aliniate cuminţi
buna dimineaţa
ceaţă praf, oglinzi oarbe, antene strâmbe, veveriţe ciufulite
buna dimineaţa
din talpă până în globul ochilor tăi visez
bine bine vom cumpăra uşi gata deschise
